duminică, august 30
miercuri, august 26
Amintiri dragi
- Este tare drăgălaşă! Cred că am s-o pup!, spuse micuţul mergând să arunce ceva la coşul de gunoi.
Şi.... m-a pupat. Pe neaşteptate!
- Da! Chiar e dulcică!
Asta mi s-a întâmplat la Costeşti.
Şi.... m-a pupat. Pe neaşteptate!
- Da! Chiar e dulcică!
Asta mi s-a întâmplat la Costeşti.
luni, august 24
joi, august 20
marți, august 18
ATELIERELE CLAUDIEI LA COSTEŞTI - 17- 21 AUGUST 2015
joi, august 13
marți, august 11
Să fim buni! Chiar se poate!
Încă un proiect finalizat!
Ieri, directoarea unei edituri - o femeie foarte frumoasă, inteligentă, pe care o admir şi o apreciez - şi-a cerut scuze pentru "ieşirea" nepotrivită de acum o săptămână.
Mi-a încredinţat un nou proiect. I-am mărturisit că fac totul pentru copii, nu să mă simt eu mare scriitoare! Atunci... am simţit cum a devenit umană, înţelegătoare.
Pe drum... mă gândeam la tot ce s-a întâmplat în ultimele luni în viaţa mea, la reacţiile oamenilor, dar mai ales aşa consideraţilor prieteni.
E trist că nu ne putem bucura, că nu trăim intens fiecare zi, fiecare veste bună.
Viaţa este atât de scurtă - şi o "văd" pe colega mea Alexandra, de numai 45 de ani, alături de care mi-am petrecut anul trecut vacanţa, iar azi nu mai este; la colegul de educaţie fizică din colegiul Gheorghe Lazăr care a aflat că are tumori pe trunchiul cerebral - şi noi suntem invidioşi unul pe altul, ne jignim, ne este teamă să nu fim păcăliţi, furaţi, înşelaţi, ne considerăm superiori unii altora, nu putem împărţi din pâinea noastră, din talentul, harul pe care îl avem şi celorlalţi.
Există loc sub soare pentru fiecare!
Sunt atâţia oameni care au nevoie de ajutor, de o vorbă bună măcar, de un zâmbet, de o îmbrăţişare... dar noi suntem ocupaţi cu noi! Nouă să ne fie bine! Restul... Dumnezeu cu mila.
Bucuriile mele de ieri: cererea unei femei minunate (model pentru mine) de a acorda un interviu despre literatura pentru copii, predarea proiectului, luminozitatea din ochii directoarei când şi-a cerut scuze, întâlnirea cu un elev, proaspăt absolvent de liceu care m-a salutat şi m-a întrebat ce fac, revederea omului drag când am ajuns acasă, planificarea atelierelor pentru Biblioteca Costesti Valcea, discuţia cu mama, masa gustoasă, pegătită cu multă dragoste...
Îmi doresc să alung tristeţea... să fac oamenii să bea cu măsură, să renunţe la droguri, la ură, la invidii.
Poate.... într-o zi aşa va fi.
emoticon smile
Zâmbete şi bucurii, joacă şi voie bună!
Ieri, directoarea unei edituri - o femeie foarte frumoasă, inteligentă, pe care o admir şi o apreciez - şi-a cerut scuze pentru "ieşirea" nepotrivită de acum o săptămână.
Mi-a încredinţat un nou proiect. I-am mărturisit că fac totul pentru copii, nu să mă simt eu mare scriitoare! Atunci... am simţit cum a devenit umană, înţelegătoare.
Pe drum... mă gândeam la tot ce s-a întâmplat în ultimele luni în viaţa mea, la reacţiile oamenilor, dar mai ales aşa consideraţilor prieteni.
E trist că nu ne putem bucura, că nu trăim intens fiecare zi, fiecare veste bună.
Viaţa este atât de scurtă - şi o "văd" pe colega mea Alexandra, de numai 45 de ani, alături de care mi-am petrecut anul trecut vacanţa, iar azi nu mai este; la colegul de educaţie fizică din colegiul Gheorghe Lazăr care a aflat că are tumori pe trunchiul cerebral - şi noi suntem invidioşi unul pe altul, ne jignim, ne este teamă să nu fim păcăliţi, furaţi, înşelaţi, ne considerăm superiori unii altora, nu putem împărţi din pâinea noastră, din talentul, harul pe care îl avem şi celorlalţi.
Există loc sub soare pentru fiecare!
Sunt atâţia oameni care au nevoie de ajutor, de o vorbă bună măcar, de un zâmbet, de o îmbrăţişare... dar noi suntem ocupaţi cu noi! Nouă să ne fie bine! Restul... Dumnezeu cu mila.
Bucuriile mele de ieri: cererea unei femei minunate (model pentru mine) de a acorda un interviu despre literatura pentru copii, predarea proiectului, luminozitatea din ochii directoarei când şi-a cerut scuze, întâlnirea cu un elev, proaspăt absolvent de liceu care m-a salutat şi m-a întrebat ce fac, revederea omului drag când am ajuns acasă, planificarea atelierelor pentru Biblioteca Costesti Valcea, discuţia cu mama, masa gustoasă, pegătită cu multă dragoste...
Îmi doresc să alung tristeţea... să fac oamenii să bea cu măsură, să renunţe la droguri, la ură, la invidii.
Poate.... într-o zi aşa va fi.
emoticon smile
Zâmbete şi bucurii, joacă şi voie bună!
vineri, august 7
FERICIRE
Nu am crezut niciodată că este atât de greu, aproape imposibil să scrii despre propria fericire.
Nu am îndrăznit să cred nicio clipă - încă sunt şocată şi tristă - că fericirea mea poate produce şoc, crize de inimă şi tensiune arterială.
Şi toate aceste episoade de la prietene alături de care am fost în momentele lor de fericire, dar şi de greu (divorţ, probleme sufleteşti, etc.).
....
Dar e bine că mai există şi CÂŢIVA oameni buni, sinceri, curaţi, cu frică de Dumnezeu, dar mai ales dragoste de Dumnezeu. Amin!
E bine când fiecare zi îţi aduce bucuria şi limpezirea minţii şi a sufletului.
E minunat când înveţi zi de zi ce este important să ai în viaţă, la ce trebuie să renunţi, dar mai ales cât este de frumos să ajuţi, să oferi, să dăruieşti din minunile tale (zâmbet, lecţii, iubire, recunoştinţă).
E minunat să vezi cum fiecare zi te face mai bun, mai special, mai curajos.
Vă mulţumesc, iubirile mele!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)