Să fim buni! Chiar se poate!

Încă un proiect finalizat!
Ieri, directoarea unei edituri - o femeie foarte frumoasă, inteligentă, pe care o admir şi o apreciez - şi-a cerut scuze pentru "ieşirea" nepotrivită de acum o săptămână. 
Mi-a încredinţat un nou proiect. I-am mărturisit că fac totul pentru copii, nu să mă simt eu mare scriitoare! Atunci... am simţit cum a devenit umană, înţelegătoare.
Pe drum... mă gândeam la tot ce s-a întâmplat în ultimele luni în viaţa mea, la reacţiile oamenilor, dar mai ales aşa consideraţilor prieteni.
E trist că nu ne putem bucura, că nu trăim intens fiecare zi, fiecare veste bună.
Viaţa este atât de scurtă - şi o "văd" pe colega mea Alexandra, de numai 45 de ani, alături de care mi-am petrecut anul trecut vacanţa, iar azi nu mai este; la colegul de educaţie fizică din colegiul Gheorghe Lazăr care a aflat că are tumori pe trunchiul cerebral - şi noi suntem invidioşi unul pe altul, ne jignim, ne este teamă să nu fim păcăliţi, furaţi, înşelaţi, ne considerăm superiori unii altora, nu putem împărţi din pâinea noastră, din talentul, harul pe care îl avem şi celorlalţi.
Există loc sub soare pentru fiecare!
Sunt atâţia oameni care au nevoie de ajutor, de o vorbă bună măcar, de un zâmbet, de o îmbrăţişare... dar noi suntem ocupaţi cu noi! Nouă să ne fie bine! Restul... Dumnezeu cu mila.
Bucuriile mele de ieri: cererea unei femei minunate (model pentru mine) de a acorda un interviu despre literatura pentru copii, predarea proiectului, luminozitatea din ochii directoarei când şi-a cerut scuze, întâlnirea cu un elev, proaspăt absolvent de liceu care m-a salutat şi m-a întrebat ce fac, revederea omului drag când am ajuns acasă, planificarea atelierelor pentru Biblioteca Costesti Valcea, discuţia cu mama, masa gustoasă, pegătită cu multă dragoste...
Îmi doresc să alung tristeţea... să fac oamenii să bea cu măsură, să renunţe la droguri, la ură, la invidii.
Poate.... într-o zi aşa va fi.
emoticon smile
Zâmbete şi bucurii, joacă şi voie bună!