Imi promit sa traiesc. Azi, aici, acum. E tot ce pot face! Trecutul a fost... cu bune si cu rele, cu frumos si cu urat. Toate au rostul lor. Nu vreau sa mai fiu un mic "Dumnezeu" sa incerc sa ofer hrana, iubire, pretuire, imbratisari, timp si energie unor oameni care ma mint, care barfesc si care considera ca totul li se cuvine.
Ma refugiez in lectura si in rugaciune. Dumnezeu este cel care stie ce este mai bine pentru fiecare dintre noi.
Poate voi fi mai atenta la sufletul meu, la nevoile lui. Poate ma voi intoarce la pasiunea pentru teatru si voi lua cursuri. Poate voi calatori in fiecare weekend... Brasov, Ramnicu Valcea - Costesti, Sibiu, Cluj, Urziceni.
Poate voi scrie... noi povesti...
Poate ma voi ocupa mai mult de mine: alimentatie, sport.
Ma voi izola putin de lume. Voi deveni tacuta. Fara asteptari... fara dorinte. Visele imi sunt scrise... rugile purtate zilnic de ingeri si sfinti... asadar, TRAIESC!
Oare de ce accidentele rutiere au aparut de fiecare data cand decisesem sa renunt la el?! Nu stiu... poate pentru a intelege ca este pesimist din cale-afara!
De ce am ramas in relatii toxice, care mi-au furat optimism, zambete? De fiecare data cand eram entuziasmata si munceam cu elan sa ii iplinesc un vis, imi spunea sters: "A, nu se poate! u are rost! E frig! E ceata! Nu e o idee buna!"...
Doamne, elibereaza-ma de astfel de oameni... ajuta-ma sa ii uit.
2 comentarii:
Să uiţi, nu, dar să înveţi din ne-uitare, da. De multe ori uitarea implică, involuntar, repetarea greşelii. Iertarea nu obligă la uitare, iertarea obligă la trăirea prezentului având experienţa trecutului.
Pr. Victor:
:) Asa am sa fac. Cred ca oricat m-as stradui nu pot uita unii oamenii. Imi doresc sa nu mai repet greselile. Deja de doua ori e prea mult...
:) Imi doresc un prezent curat, frumos, optimist si un viitor prosper... pentru a darui oamenilor buni si care imi cer. Nu voi mai forta mana nimanui sa accepte ajuorul meu. :)
Trimiteți un comentariu