E toamna... e vant si miroase a struguri copti. Mi-e dor sa mergem la cules de vie. MI-e dor sa te imbratisez pe furis... si sa gust boabele coapte de strugure curajos... asa cum niciunul dintre noi nu va fi vreodata.
Cerul este senin... si fire de nor ce seamana cu un EKG il brazdeaza pe alocuri. Pasarile pleaca stoluri spre tarile calde. Ce m-as duce cu ele! Te-as lasa pentru o perioada fostelor iubite si as reveni in primavara... mai frumoasa, mai proaspata, mai desteapta.
Prietenii se risipesc precum potarnichile. De ce? Din cauza faptului ca nu iti pot fi alaturi la bine mai ales...
Pesimismul da in clocot. Te imfrupti cu atata pofta din el! De ce? De ce faci asta? Poti muta muntii din loc cu un gand pozitiv.. cu un strop de ambitie si ceva munca... Te sustin... dar nu te pot cara precum Sisif... pietrele uriase...
Sfintii organizeaza sedinta... Copiii incep scoala... Profesorii sa fie sanatosi, buni, intelepti, cu rabdare in suflete.
Cartile ne asteapta cuminti in biblioteca pentru zilele ploioase de toamna... cand vinul e pregatit sa fie fiert.. sa ne treaca gripa.
Astept sa ne povestim... despre vise... despre noi... despre povestile din oameni... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu