miercuri, mai 14

Viața pe un peron de Octavian Paler



"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."

 (Octavian Paler, "Viaţa pe un peron")

2 comentarii:

Anonim spunea...

Prieteni vechi mor, noi prieteni apar. E ca si cu zilele. O zi veche trece, una noua soseste. Lucrul important e sa o faci sa conteze: un prieten care conteaza, o zi care conteaza. - Dalai Lama

DOAR NOI spunea...

@ Ab Elard:

Intr-adevar asa este... cu toate ca simt ca nu mai am putere sa traiesc... si doar ma tarai... :)