De ce?
De ce?
De ce?
Oare chiar imi e scris sa sufar la infinit?
Oare voi avea curajul sa ma opresc din trait aici? Oricum sunt data la o parte mereu... si mereu... si mereu...
Oare voi avea vreodata parte de un inel (imi doresc mai mult gestul, rasfatul, romantismul), de o familie, de dragoste, de respect, de zambete, de imbratisari, de veselie, de joaca si joc?
E o solutie sa o iei mereu si mereu si mereu de la capat? Poate ca da... poate ca nu....
Oare imi voi recapata dorinta de a trai?
Imi e greu...
Sunt sfasiata si sufletul imi plange...
Nu mai pot manca... nu mai pot spera... plang zi si noapte... si stiu ca intr-o zi inima mea se va opri...
2 comentarii:
...
Mi prego per la tua anima,
Questa tempesta passerà!
http://www.youtube.com/watch?v=OHf_kFsqrQw
@ Anonim:
GRACIAS!
Trimiteți un comentariu