LECTIE DESPRE IERTARE

Acum ceva timp, intr-un moment trist pentru mine (mi se anulase o intalnire pentru ca un print venise la castelul familiei), cand am simtit umilinta peste masura ca om (nu neaparat ca iubita timp de 2 ani)... am cunoscut un baiat care nu avea nici studii superioare (acum am inteles, desi teoretic stiam si atunci, ca nu o facultate de face om, ci educatia de acasa... 6 - 7 ani), nici casa, nici masina (deoarece avea teama de a conduce in trafic). 

Am crezut ca pot accepta asta... adica sa stam in garsoniera mea, sa circulam cu Matizul meu... La un moment dat, vazand in stanga si in dreapta ca femeile adevarate alearga dupa barbati cu bani, am zis ca nu ma las mai prejos. Zis si facut!

Cu toate acestea, el m-a iertat... si m-a ajutat in continuare.... mi-a cumparat Tobias si povesti personalizate pentru copiii pe care ii cunoastea, ba chiar m-a ajutat sa distribui brosura nou aparuta... cu toate ca femeia care a aparut in viata lui a fost putin geloasa. 

Multumesc!

Am invatat ca degeaba imi iau un barbat cu vila de 10 etaje, ultra masina, avion si yacht... In primul rand, daca nu are un suflet bun, un strop de credinta (sa ierte, sa daruiasca si sa ma respecte ca om creat de Dumnezeu)...nu conteaza. In al doilea rand, nu iau nimic cu mine... tot intre 4 scanduri plec... ca sunt de steajr, cires sau mesteacan (ca sa fac haz de necaz), depinde de cat de largi la punga sunt cei care ma inmormanteaza.

Iti cer iertare... niciodata nu e prea tarziu!

Recunosc... sunt om...si am limitele mele... si ca un Taur ce sunt, atunci cand sunt ranita... reactionez urat. Stiu, adevarul doare si imi pare rau  ca l-am afirmat aici...pe blog... in gura mea... Da, recunosc, am gresit... cu toate ca nu am dat nume.... 

Am vrut sa stie toata lumea cat sufar... am vrut sa ma eliberez de nedreptatea facuta... poate am cautat raspunsuri... (si le-am primit de la colegii mei psihologi, profesori de relegie, parinti la randul lor)... Cum este cu iubirea de aproape? Cum este cu vaduva care si-a dat ultima banut pentru a-si salva fiul? Daca ai doi copii iubesti numai pe unul? Ii doresti binele numai unuia?

Sa zicem ca am gresit... si recunosc ca am gresit asteptand un gram de ajutor si de dragoste de la doua femei (dragi mie... pentru care eu am sarit cum am putut la momentul potrivit)... dar, daca s-ar pune fiecare in loc meu, ca OM, nu neaparat ca femeie...si si-ar asculta sufletul cu vocea ingerului... ar descoperi ca am putina dreptate... si merit sa fiu iertata... (desi Dumnezeu stie cel mai bine... ce a spus, gandit si facut - bun si rau - fiecare dintre noi). Asa gresesc mereu, crezand ca oamenii sunt construiti de Dumnezeu dupa acelasi calapod. Mereu astept prea mult de la oameni.... sa fie buni, sa ma ierte, sa ma ajute... sa faca fapte bune... Poate intr-o buna zi, ma voi invata minte!

Eu imi asumt greselile... pacatele... nu ma consider o sfanta... chiar de-as face matanii in fiecare dimineata si seara... chiar de-as citi toate acatistele si rugaciunile lumii... de as fi demna de o asemenea credinta, m-as calugari! 

E vina mea.... la un moment dat.. am trimis o scrisoare despre mine si omul pe care il iubesc si il doream ca sot, la manastirea Sihastria. Un calugar mi-a spus ca ori ma casatoresc ori ma despart in cel mai scurt timp. Eu, am crezut ca daca ma rog lui Dumnezeu sa ma ierte si astept ca iubitul meu sa fie luminat si sa viseze noaptea ca este bine sa ne casatorim, va fi bine. Ei, iata ca nu a fost! Asadar, Dumnezeu lucreaza numai cu cei buni... 

Iertare cer tuturor... cel care nu are pacat sa arunce piatra!

Dumnezeu sa faca dreptate!