Falsitate

Când ți se spune că cineva ți-a oferit sufletul și că nu mai poate iubi, te simți vinovat. Impresionant când mărturisește cu atâta patimă (dacă nu ai ști că joacă teatru l-ai lua de suflet) că rămâne singur.... el și cu Dumnezeu, până ce acesta îi va curma zilele. Hahahaha.... Bun scenariul! Vaaai... cât se roagă acel om pentru tine să îți fie bine... cuvinte, cuvinte și iar cuvinte... unde Dumnezeu este adus mereu în discuție. Când descoperi cu ce lejeritate și rapiditate, disperare avidă, crudă a găsit o persoană angelică (nu ai de ce să fii tristă, și tu fuseseși până ieri) te amuzi... dar te bucuri că ți-ai ascultat intuiția și nu te-ai lăsat păcălită de un om care voia doar să îi fie bine lui... care o viață aruncase cu banii în stânga și-n dreapta... 

Când realizezi că nu a avut puterea și dorința de a promova o activitate pentru copii... el care iubește copiii... și care bla... bla... bla... ”Suflete moarte” de Dostoievski... 

Totul în zadar... atâta falsitate și minciună și nebunie... 

Iertăm și ne rugăm! Nu te pui cu îngerii aceștia pământeni!

Amin!