Un stres continuu.... ședințe în care ni se spune să avem grijă ce vorbim, cum punem problema... după atâta școala, emoții la examene de grad și alte inspecții... după chinul de a obține un post la o școală decentă... după ce că te străduiești să te ocupi de fiecare elev în parte, deși tu ești una, iar ei sunt 30.
Urmăresc cu sentimente amestecate scandalul “Șpaga ptr învățătoare”. Un părinte a filmat conversația avută cu o invățătoare Dana Blindu de la Școala nr 10 în care aceasta a pretins bani & cadouri. Fapt cu totul reprobabil - corupție pur si simplu, nedemn ptr un profesor. Nu am ce comenta. Dar aș face totuși două remarci.
1
Cazul nu este izolat. Se practică mai în fiecare școală în diferite proporții/stiluri/metode. Nu mai am copil de virstă școlară, dar am destui amici cu copiii /nepoți de vîrstă școlară. Unii se pling de acest sistem de educație condiționată și costisitoare în care nu știi niciodată cît te costă școala. Dar nu toți se pling, aș spune că cei mai mult nu o fac deloc. Aceștia cred ca sistemul cadorisirii este normal. Am auzit - mai ales în aceste zile de scandal - destui spunînd că este natural să răsplătească invățătorii care stau cu copiii lor mai mult decît stau părinții. Altfel spus cadorisirea a devenit o practică răspîndită, parte a sistemului. Părinții sunt cam absenți și pun pe umerii invățătorilor, pedagogilor, profesorilor educația copiiilor lor. Sunt grăbiți să alerge după bani, după carieră și se bazează pe școală să îi inlocuiască. Destui au plecat la lucru în străinătate. etc. Așadar, sistemul cadorisirii funcționează pe baza de interes reciproc. De la părinții care dau benevol profesorilor bani & cadouri, ca rasplată că se ocupă de copiii lor. Și invers - a profesorilor care în aceste împrejurări așteaptă cadouri sau chiar pretind. Cer fie pentru ei, ca să își ajusteze veniturile, fie ptr a acoperi diferite cheltuieli/obligații ale scolii - detergenți, becuri, hirtie, cretă, diverse.
2.
Dar mai e un aspect aici care nu ține de invățători sau de părinți - Statul. Corupția este generată de două cauze – a/ sărăcia – b/repartizarea inechitabilă a resurselor. Mă intreb ca avocatul diavolului - ce salariu are un profesor în România azi. Acea invățătoare cît ciștigă pe ștatul de plată ? Ce bugete au aceste școli ? În genere cît la sută acoperă bugetul din nevoile școlii ? De ce sunt scolile silite să se cirpească cu ajutorul părinților ptr a face față cerințelor. De fapt părinții dau ce nu dă bugetul statului. Cind se vor aloca totuși cele 6 procente din PIB pentru invățămint și educație cf legii !? Există o alta lege votată (deja veche) in Parlament care prevede mărirea cu 50% a salariilor profesorilor, lege care nu se aplică. Profesorii rămîn de 25 de ani cel mai prost platiți dintre toții cei cu studii superioare. Sistemul de învățămînt este subminat de subfinanțarea cronică.
Nimeni nu pare să-și fi amintit aceste lucruri acum. Dacă nu abordăm aceste chestiuni în profunzimea lor este ca și cum am vorbi ca să ne aflăm în treabă. Am ascunde iar cu bună știință adevărul, dramatismul situației, amploarea crizei învățămîntului românesc. Oare ne vom folosi de acest prilej - scandalul cu învățătoarea șpăgară – pentru a discuta ce se intimplă în realitate în școlile noastre ? Sau ne rezumăm la un linșaj mediatic, la obișnuitul discurs populist- moralizator ?
STELIAN TANASE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu