Cu o nevralgie cumplita am plecat ieri dimineata de acasa... cu ea m-am intors... cu ea am adormit. Am reusit sa printez "Pescarusul Jonathan Livingstone" de Richard Bach... voiam demult sa o citesc si nu gaseam timp.
Am reusit sa pacalesc durerea de dantura si sa citesc. Este vorba despre noi...oamenii care traim dupa reguli impuse de societate si uitam sa fim liberi, sa zburam. Pescarusul Jon, iese din tiparele impuse defamilia si specia "pescarus" si zboara altfel: mai sus, mai departe, cu viteze mari, pe intuneric. Este o poveste de 16 pagini, dar extrem de impresionanta.
Este o poveste despre ambitie, perfectionare, exercitiul repetarii.
Citat:
"Ne putem ridica noi insine din ignoranta, putem deveni noi insine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului! Putem fi liberi!"
De dimineata,tot cu nevralgie ampornit prin viscol sa corectez lucrari de olimpiada.
Vijelie.. nameti...copii razand si bucurandu-se, astfel intelegand ca am imbatranit si numai un copil ma poate trezi din nou la viata... ma poate invata sa ma bucur de zapada si sa nu vad partea urata a iernii.
Am baut un ceai fierbinte si am atipit vreo ora...
Tot cu nevralgie scriu si acum...
Imi doresc sa reusesc... sa imi duc la implinire proiectele in care am crezut cu tarie... am investit suflet... energie... veselie.. speranta. Nu vreau sa renunt sub nicio forma! Vreau sa zbor ca pescarusul Jonathan....pana sus...tot mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu