Nu am crezut niciodata ca ma pot indragosti vreodata de locuri de tara. Nu am crezut vreodata ca nu vreau sa ma intorc acasa. Nu ma pot lauda ca am calatorit foarte mult, dar am ceva experienta. Insa, la Costesti este curat, frumos, oamenii sunt calmi, zambitori, linistiti, amabili. Ai ce vizita. Am invatat putina istorie si un strop de geografie. M-am plimbat printre oameni care fac ceramica de Horezu. Oameni care pun suflet in ceea ce fac.
Am invatat ca se poate sa fii OM. Am descoperit ca se poate sa lucrezi in echipa. Ca nu este imposibil sa sustii un prieten care are o idee, un proiect. Am aflat ca domnul primar si-a donat din biblioteca personala pentru copiii din comuna. MINUNAT!
Copiii, dupa ce muncesc in gospodarie, citesc, rezolva teme devacanta, vin la ateliere organizate la Biblioteca Costesti Valcea. Am scris cu ei povesti. Nu au spus niciodata: "am obosit. Nu mai vrem!" La final, adica dupa 4 zile de scris intens.... ma intrebau daca revin anul viitor si mai presus de toate, mi-au multumit ca m-am dus acolo. :)
Cam asa a aratat minivacanta mea activa la Costesti.
Multumim (desi cuvintele sunt prea mici sa exprime bucuria si fericirea noastra) Anda si Liviu pentru plimbari, pentru lucrurile noi invatate. Sunteti deosebiti. Sa va dea Dumnezeu tot ce va doriti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu