Răutatea a existat mereu..din cele mai vechi timpuri, până azi. Probabil că în acestă perioadă de post, în care sufletele noastre trebuie să se cureţe pentru a face loc bucuriei naşterii lui Hristos, răutatea, invidia, urâtul ies la suprafaţă şi sunt aruncate ca un scuipat în ceilalţi.
E trist... e îngrozitor de şocant... însă nu mă mai miră deloc. Trăim într-o lume în care "să moară şi capra vecinului" sau "cum naiba o reuşi asta să facă atâtea?" sunt la ordinea zilei.
Oamenii care îmi citesc blogurile ca să mă judece şi să arunce cu noroi... nu-i numesc oameni. Mă bucur totuşi că au şi învăţat câte ceva de pe aceste bloguri... chiar dacă au citit o carte din cele menţionate de mine, şi tot e un câştig.
Cred că eu sunt anormală într-o lume atât de acidă şi rea... Eu îmi doresc să evoluez, să învăţ de la oamenii mai talentaţi, mai buni, mai puternici decât mine, nu să-i "distrug" cu vorbe murdare, pline de ură şi răutate. Când nu pot face ceva mai bun, tac şi mă curăţ prin plâns.
Educ copii... şi mi-e milă că mulţi dintre ei au părinţi plini de răutate şi gânduri rele vizavi de profesori...
Dar... Dumnezeu e mare...
Clar a fost o lecţie grea pe care am învăţat-o ieri.
2 comentarii:
Asa-i lumea asta ... dar daca le-am pune pe toate la suflet unde am ajunge?!
Sunteti un om frumos! Zambiti si nu va dati batuta, toata munca(pe care altii o judeca) va v-a fi rasplatita.
O zi frumoasa!
@ sunnydayd:
Multumesc din tot sufletul!
Incerc sa fac o lume mai frumoasa... macar pentru copii... ei sa creasca frumosi, buni, isteti, creativi... sa invete sa primeasca si sa ofere ajutor... etc. :)
Incerc sa nu le pun la suflet... sincer iti spun, mi-e mila de astfel de oameni, care judeca munca altora, dar ei nu incearca sa faca mai bine... :)
O duminica frumoasa si tie!
Trimiteți un comentariu