M-am îmbrăcat în toamnă.
Îmi tai frunzele zilnic.
Îmi vopsesc ramurile.
Domnul Vânt mă vizitează.
Ne iubim în tăcere.
Nimeni nu m-a îmbrăţişat ca el.
Norii ne acoperă trupurile obosite...
De timp... de dor... de speranţe neîmplinite.
Panerele sunt pline.
Mere.. pere... şi gutui...
Vise... iubire... lecturi...
Îngeri... minuni... doruri... gânduri...
4 comentarii:
O minunatie de poezie! Sa-ti fie toamna doar cu panerul plin! ;)
@ LOLITA:
Multumesc din suflet! :)
Imbratisari si ganduri bune. :)
Culorile toamnei să te îmbrace în bogăţia liniştii şi a răbdării în noul an şcolar.
@ Pr.Victor:
Mulţumesc din suflet! Am nevoie... încep şcoala, ca niciodată, foarte obosită, cu sufletul strâns, cu o stare de neîmplinie personală... dar Dumnezeu le ştie pe toate...
Trimiteți un comentariu