Pe HBO am vizionat filmul "Toată lume din afmilia noastră"... cinev îmi spunea că nu am văzut aşa ceva, că nu-mi va trebui măritiş pe veci după ce se termină filmul...
Am zâmbit... trist, dar "fiecare cum îşi aşterne, aşa adoarme"...
Culmea, cunosc un astfel de caz... mai aproape decât mi-aş dori...
O familie... soţul divorţează. Fiica rămâne în custodia mamei, aşa cum prevedea legea (deşi uneori acestea nu se pot numi MAME), dar asta e altceva. Soţia lui, Otilia îşi găseşte pe altcineva, contabilul de la firma unde lucra. MArius, fostul soţ, vine să îşi ia copilul în concediu, aşa cum era stabilit prin lege şi de comun acod cu mama. Aceasta era la cosmetică, având şi mobilul închis. Fetiţei, Sofia, îi vusese rău cu o seară înainte, şi concubinul Otiliei îl roagă sănu ia copilul până nu se întoarce mama fetiţei. Tatăl arde de nerăbdare să plece la mare cu Sofia. Aurel (concubinul) se aşează în uşă, nepermiţându-i să plece. tatăl se enervează şi devine agresiv. Într-un final soseşte Otilia, care îl tratează pe Marius, fostul ei soţ ca fiind invizibil... (mi s-a părut inuman; oricât de prost consideri un om, nu îţi baţi joc de el... fiecare dintre noi avem un suflet... bun sau mai puţin bun... ). MArius devine agresiv... Otilia cheamă poliţia.. Marius se sperie.. îi legă pe Aurel şi pe Otilia, apoi iese pe geam, pe ieşirea din sspate a blocului... :)
Un film despre violenţa în familie... despre disperare... despre faptul că nu mai ştim săfim la bie şi la rău alături de cel pe care ni l-am ales ca partener... despre faptul că, mariajul este o loterie.... etc. Aviz amatorilor... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu