La mulţi ani prietena mea dragă, ANOUK!
În 1997, într-o zi de 1 octombrie, ne întâlneam pe holurile facultăţii. Mi-a atras atenţia prin fineţe, zâmbet, simplitate, o fata drăguţă, tunsă scurt, cu ochi mari. Am fost colege de grupă. Pe parcusul anilor, m-a impresionat prin inteligenţă şi isteţime. Am suferit amândouă la licenţă, când profa, din răzbunare, ne-a scăzut nota, deşi cred că eram singurele care munciserăm fără sprijin şi coordonarea corespunzătoare, ca două nebune. Am plâns cu sughiţuri când ne-am văzut notele. Aşa, am înţeles noi, că viaţa nu e dreaptă.
Imediat după facultate, ea s-a căsătorit şi l-a născut pe Rareş, care a devenit criticul meu numărul unu la poveşti. El mi-a spus cum stă treaba cu circul, când l-am scris pe Tobias. Este un băieţel adorabil,elev în clasa a IV-a, care îşi divinizează mama. Pentru asta, recunosc sus şi tare, că o invidiez pe ANOUK.
Draga mea, mulţumesc pentru spriinul acordat când mi-am scris disertaţia... pentru că m-ai încurajat la bine şi la greu... pentru că îmi eşti alături de atâţia ani.
Îţi doresc o viaţă frumoasă, cu bucurii şi fericire, cu noroc şi binecuvântări, cu dragoste şi multă sănătate, cu minuni şi zâmbete!
TE ADOR!
2 comentarii:
Sa-ti traiasca,draga mea!
In astfel de vremuri tulburi si nefericite...prietenia a devenit un lux.
Toamna de poveste!
L'Automne
@ L'Automne:
Multumesc mult. Intr-adevar... prietenia a devenit un lux. Ai mare dreptate... am incercat sa ma mint ca nu este asa, dar adevarul este mult mai puternic, si a invins minciuna, frumos construita de mine. Multumesc ca mi-ai deschis si tu ochii... :)
Da... imi doresc o toamna de poveste, cu un mare happy end, sau "am incalecat pe-o sa si v/am spus povestea asa"... sau "inainte din poveste mult mai este.." dar mai ales, "au trait fericiti pana la adanci batraneti".
Bucurii, minuni, zambete, impliniri, draga mea prietena, Toamna.
Trimiteți un comentariu