Privesc orologiul şi aştept timidă un mesaj.
Nu mă suni.
Mă dai uitării pe zi ce trece.
Corpul meu se transformă.
Iar eu tresar când aud numele tău
Ce mă-nconjoară ca un fum.
Sfinţii îmi ascultă rugile
Şoptite cu lacrimi când eram doi.
Ard.... de dorul sărutului tău.
Viaţa îmi va aminti de tine,
Precum o ştampilă pe o hârtie veche.
Orologiul sună...
Sunt împlinită şi respir uşurată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu