Plâng...
Nu pot lucra la niciun proiect... Nu am nimic... Nu am pentru cine sălupt, pentru cine să muncesc. Nu etse nimeni în preajma mea care să mă susţină.
Totul mi se scurge printre degete.
Am fost bună cât am putut ajuta. Acum, nimeni nu mă mai priveşte. Sunt singură. Tremur de dor şi de teamă. Sunt obosită. Aş dormi somnul eternităţii. Nu am pentru cine trăi. Vocile din somn, nu se adeveresc. Nici îngerii nu mai ţin cu mine.
M-am plicitisit de tot ce fac...
Mi-e dor de o viaţă simplă. Mi-e dor de împlinirea viselor. Mi-e dor de oameni corecţi şi parolişti.
Doamne, mi-e tare frică... deoarece nu te mai aud, nu te simt aproape.
4 comentarii:
Claudia, nu-ti pierde nadejdea, credinta si dragostea. Doamne, ajuta!
Foarte trist!Nu esti singura care trece prin astfel de momente.Te inteleg dar nu trebuie sa te dai batuta.Dupa fiecare furtuna din viata ta vei primi un curcubeu si te vei bucura ca si de data asta ai fost la inaltime si nimic nu te-a doborat.
@ adrian:
Incerc draga Adriana.... ma straduiesc...:)
@ langmina:
Multumesc pentru incurajare... :) Simt efectiv ca nu mai pot continua... ma straduiesc sa luptcu mine si cu viata... :)
Trimiteți un comentariu