Tramvai. Drum spre casă.
- Bună ziua, doamna.
Clar cîteva capete se întorc să observe doamna. Hahahah... Neinteresantă... Prea slăbănoagă.... (un prieten, mai în glumă mai în serios mi-a spus recent: "să îmi arăţi buletinul. Mă simt pedofil uneori... ").
- Mergi spre casă?
- Mă duc la tata. Părinţii mei sunt despărţiţi.
- Şi ai mei... să nu fii complexat de acest aspect. E bine că păstrez legătura cu dânsul.
- Da... mai mult pentru fratele meu.
Ieri, o colegă mă strigă Camelia. Culmea, mama dorea să mă boteze astfel. S-a răzgândit pe ultima sută de metri.
Ce mi se pare ciudat este faptul că nu o singură dată am fost apelată Camelia. Oare mi se poriveşte mai mult decât Claudia?
Tatăl meu a ales o fiică vitregă cu numele Camelia. Poate lui îi era scris în harta destinului să aibă o fiică numită Camelia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu