Voi găsi vreodată acel om care să iubească teatrul la fel de mult ca şi mine? Îl găsisem cândva, însă era atât de violent, încât arta nu a fst destul de puternică să ne lege destinele pe viaţă.
Mi-e dor de teatru. N-am mai fost de pe 5 mai. Off.. o viaţă am... şi îmi doresc să o trăiesc intens, să recuperez cât mai mult din timpul risipit în visare fără a încerca să-mi împlinesc visurile. Ele pot deveni realitate. Însă am prea multe vise, şi prea puţin timp. Însă, Dumnezeu uneori mă vede, şi îmi dilată timpul. Simt asta... şi ridic ochii spre cer, şi-i spun: "Mulţumesc Doamne, iartă-mă că mă înfurii pe tine adesea. Sunt egoistă. Poţi să-mi dai orice, dar dacă nu-mi dai o familie, tot ursuză rămân. Apreciez cămă ajuţi în tot ce fac. Unele activităţi le fac pentru cei dragi, pentru oameni care au nevoie. Un amic (da, acum este vorba despe tine, domnule Anonim Liviu) îmi spunea aseară că scriu pentru mine. Doamne, scriu poveşti pentru copii cu tot dragul... şi aici sigur e meritul tău, şi scriu ce trăiesc, pentru a învăţa şi alţii din păţaniile mele. Inclusiv eu. Scrisul este purificare, aşa am învăţat la unul din cursurile despre scris. Doamne, ajută-mă să merg la teatru săptămâna viitoare. E cam scump biletul (35 lei)... şi zău că nu-mi mai permit. De fapt, am nevoie de bani pentru a merge să-mi văd finuţul, să îi iau moţul, să îl răsfăţ. Acum, pufoşelul de un an şi trei luni, a devenit prioritatea mea. Mi-e dooor de el... ".
Mi-aş dori să vizionez piesa: "Ce ne spunem când nu ne vorbim" de Chris Simion (un om pe care îl admir... unul din modelele de viaţă, de scriere, de dăruire).
Ce ne spunem cand nu ne vorbim de Chris Simion
Luni 25.06.2012
Cu: Cristi Iacob, Ilinca Goia, Vitalie Bichir, Gabriela Iacob
Costume: Mirela Diaconu. Decor: Adina Mastalier. Grafica: Grafica Online. Video-proiectie: Razvan Paciu. Animatie: Alina Teianu
O POVESTE DESPRE NESFARSITUL CONFLICT DINTRE RATIUNE SI INIMA...6 tablouri despre 6 variante de a insela in cuplu.
Ce
avem in mintea noastra, coincide foarte rar, sa nu zicem intamplator,
cu ceea ce spunem sau cu ceea ce facem. De cele mai multe ori mintea nu
traieste in acord cu sufletul. De parca am trai permanent cu o a doua
persoana in noi insine. Spectacolul din mintea noastra este al doilea
volum al romanului "Ce ne spunem cand nu ne vorbim". In cheie absolut
comica...umorul fiind singurul care ne salveaza din absurd.
Romanul
"CE NE SPUNEM CAND NU NE VORBIM" are doua volume. Primul volum,
publicat de Editura Trei, se afla deja in librarii. Al doilea volum este
un spectacol de teatru regizat de autoare.
p.s. Cel de-al
doilea volum nu va fi publicat niciodata. Pentru a avea parte de
povestea integrala sunteti invitat(a) sa acceptati provocarea de a fi in
sala de spectacol.
Scenografia: Adina Mastalier
Scenografia: Adina Mastalier
Costume: Mirela Diaconu
Regia: CHRIS SIMION
Durata: 1h 15 min
Pret bilet: 35 lei
La acest spctacol NU se fac rezervari. Bilete se gasesc in barul Godot Cafe-Teatru intre orele 12.00-18.00 si pe www.bilete.ro si www.vreaubilet.ro.
La acest spctacol NU se fac rezervari. Bilete se gasesc in barul Godot Cafe-Teatru intre orele 12.00-18.00 si pe www.bilete.ro si www.vreaubilet.ro.
3 comentarii:
@Liviu: Intamplarea face ca sa privesc aceste cursuri cumva si din interior. Ele au mai mult o componenta de dezvoltare personala decat de mecanism al scrisului propriu-zis. Intre un asemenea curs si unul clasic e o diferenta ca intre o carticica de biologie distractiva si un doctorat pe biologie. Cat despre scrisul ca eliberare, imi amintesc de teoria lui Nichita Stanescu despre poezie. Intrebat daca se considera poet, Nichita a raspuns ca nu exista poeti, ci doar poezie. Afirmatia pare poetica, dar in realitate e mai pragmatica decat ne imaginam. Prin poezie Nichita nu urmareste nimic din ceea ce inseamna dezvoltare personala, eliberare etc. ci doar... mositul poeziei, pe care el, ca un umil executant, o ajuta sa vina pe lume. Rasturnarea termenilor e extraordinara: nu poezia ii serveste poetului, ci poetul serveste poeziei, dupa cum nu legea serveste magistratul, ci magistratul serveste legii. Cata vreme poezia/literatura e privita ca o unealta si nu ca o destinatie inseamna ca literatura va fi doar un hobby, ceva ce serveste drept carja la anumit moment si de care te poti debarasa atunci cand te implinesti. Sfatul meu e ca asemenea cursuri se pot schimba foarte bine cu audierea unor cursuri in cadrul unor facultati de specialitate (filologie/IATC). Am reusit sa audiez cursurile unui renumit profesor de scenariu de la IATC si te asigur ca zece cursuri de scris creativ nu ma vor invata mai mult decat am invatat acolo. Atmosfera era clara si tehnica, mai putin placuta decat cea din cursurile de peste tot, dar rezultatul a ramas.
@ Liviu:
Cursurile de scriere nu sunt deloc cursuri d edezvoltare personala. Am facut si din acelea, si stiu ca exista o mare diferenta. :) Cursurile de scriere pe care le-am urmat, au fot "predate" de oameni care stiau foarte bine cu ce se mananca scrisul. Tu esti artist... e cu totul altceva.... :)
Ma inclin in fata ta... mandria si orgoliul tau sunt fara masura. :)
Nu am puterea si nici cheful de a filozofa.
Biologia distractiva si doctoratul in biologie sunt la fel de funny ambele.. iti spun sigur. :))
Trimiteți un comentariu