“Un geniu isi ia ramas bun”
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de
catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai
mult decat miscator.
“Daca pentru o clipa Dumnezeu
ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata,
probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot
ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce
valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi
mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care
inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati
se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura
de o inghetata cu ciocolata!
Daca
Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as
intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne
Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta
pana soarele rasare. As picta
cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui
Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si
sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul
meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa
le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat
spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor
le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand
imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil
i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata
ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de
la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful
muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l
escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,
pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am
invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar
trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le
invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu
bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce
gandesti. Daca as stii
ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte
strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii
ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o
imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii
ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre
cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te
iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna
exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a
face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne
ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata
nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe
care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine
nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp
pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le
conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe
cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie
ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”,
“iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine
pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a
le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
6 comentarii:
Foarte frumos si adevarat.Ma bucur ca m-a prins dimineata pe afara, cand altii dormeau ;) Asa de adevarat,ca desi stiu toate astea si incerc sa-mi traiesc viata dupa ele, acum stau la computer cand pe usa imi patrunde mirosul de liliac si ciripeli de vrabite- ce caut in casa? Asa de adevarat,ca imediat acum o sa inchid computerul si o sa ies afara la soare,pe banca, ca am timp si diseara pe intuneric sa stau aici in casa,nu? ;)
@ Irina:
:) Ma bucur ca te-a determinat sa iesi in natura...
O saptamana minunata.:)
Claudia, textul asta nu este scris de Marquez. Este un hoax din anul 2000 cand facea tratament pentru cancer.
Uite detalii aici http://www.museumofhoaxes.com/hoax/archive/permalink/gabriel_garcia_marquezs_final_farewell.
Nici nu e stilul lui :).
@ Oana:
Multumesc de corectare. :) Nu stiam... asa l-am primit si nu am stat sa fac analiza literara pe text, recunosc.
Imbratisari!
Cu placere. Din fericire, Marquez nu si-a luat ramas bun in 2000, cand a aparut textul, ci e "alive and kickin'", spre marea ma bucurie :)
Oana:
Asa este. Chiar citeam ieri, ca cineva ar fi scris pe twitter ca ar fi decedat Marguez, fapt negat de cei apropiati.
O zi magica.
Trimiteți un comentariu