Simt cum totul se naruie in jurul meu... insa totul e doar in mintea mea. Ceilalti au incredere in mine, inclusiv elevii.
Mi s-a facut teama de faptul ca saptamana viitoare voi avea altfel de lectii... si daca nu ma descurc cu tehnologia? si daca se sctrica ceva? Si daca nu vor fi multumiti elevii? Un stres continuu ma bantuie.
Aveam nevoie de ajutor (sa fiu dusa cu masina intr-un loc, pentru a las niste carti - masina mea are bateria moarta -... si am apelat la un "prieten". raspunsul a fost "ia un taxi, cat te cost?!"; banii mei nu mai exista de mult... este o perioada grea pentru mine... tensionata... adun acte pentru dosarul de titularizare... pe langa altele care imi necesita bani....). Nu l-am primit. In acel moment am simtit ca pamantul imi fuge d esub picioare... si viata mea se destrama. Stiu ca nu este asa... stiu ca orice final are un rost... si se vor deschide alte usi... mult mai frumoase.... mult mai utile.
Cu lacrimi in ochi merg la scoala. Stiu ca elevii ma iubesc. I-am rasfatat atat de mult, ca nici nu mai invata... :)
Altii imi cer sa ii ajut sa faca nu stiu ce proiecte. Uneori ma supara ca asteapta totul mura in gura.... dar asta este.
O melodie ritmata sper sa ma ajute sa ies din starea apatica in care am picat... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu