Teama muşcă din pielea roz
Şi îi cresc solzi.
Aerul devine ocean
Ce înghite fricile, temerile, îndoielile
De culori diferite, cu forme diafane.
În orizontul violet cu gust sărat,
Teama capătă aripi
Şi devine zmeu.
Dorul de tine se adună în atomi cenuşii
Preschimbaţi în cavalerul cu armură.
În razele unui soare semicircular
Teama pare o zeiţă
Ce-mi seamănă.
Zâmbetul adormit se îmbracă în pijamale cu dungi.
Acoperim patul cu cearşaful Lunii şi visăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu