De fericire.... de una... de alta

Cand brotacii au plecat la razboi, mi-am cumparat o tona de fericire. De ce va intrebati? (stiu ca sunteti curiosi!). Pentru ca mie imi e frica de broscoi. Cu toata magia, credeti-ma ca nu se transforma in feti frumosi.

Scriu despre fericire, pentru ca aseara cineva voia sa-mi ofere fericire.

-Dar sunt fericita! Am aproape toate motivele sa fiu fericita.
-Vreau sa fii si mai fericita.
-Mi-e de ajuns portia de fericire de acum. Daca mai iau fericire in acest moment, mi se face rau...

Azi in cancelarie, o colega imi povestea ca este "fericita" deoarece fiul si-a revenit dintr-o depresie sora cu moartea.
- Nu am sa-i cer sa invete mai mult decat poate. Nu-l mai stresez.
- Foarte bine faceti. Lasati-l in ritmul lui... nu va spun cat mi-a luat mie sa-mi iert mama ca m-a fortat sa invat atat. Acum, cand am "depasit" inteligenta familiei, nu e bine... si ma jigneste in continuare. Daca e asa, nicicand nu-ti vei multumi parintii.
- Claudia, eu nu am fost niciodata frustrata. Nu mi-am pus copii sa faca lucruri pe care eu mi-am dorit sa le realizez si nu am avut ocazia. Ma simt bine in pielea mea.

Sunt fericita pentru ca mi-am intalnit colega de banca din generala.

Fericirea imi este asortata cu bluza lila ce imi alinta pielea in razele soarelui zglobiu.

Fericirea are gustul unui morcov rece.