TRUP CIOPLIT
de Dagatha
Trăiesc?
Îmi tremur trupul trudit,
tovarăș tăcut al suferințelor triste.
Tind să mă-nalț,
și trag tare colțul de nor timpuriu,
dar mă tem.
Grozav tunet îmi urlă-n urechi tânguirea
păcatului tern
dintr-un turn al tăcerii divine.
Timpul mă tulbură astăzi tăcut.
Te-am uitat?
A fost tot o trăire
și-o teamă
ca-n teatrul cel mai absurd.
Iar o lacrimă tandră-mi sărută obrazul
topindu-se brusc în neant.
În tonuri de gri părăsit,
talazuri își mișcă
tâmplele mute.
Tund simțiri și-apoi fac iar portrete
și tac.
Te ascund, te tânjesc, te caut, te-alung....
Te adun din nisipuri, te-adulmec din mare,
te desprind din copite de cai alergând.
Torc fire de lână albastră
și țes cu tandrețe
trup nou, potrivit.
4 comentarii:
Ce frumos si cat de bine sunt potrivite cuvintele, se vede cat de mult iti place sa te joci cu ele.
Nu mi te pot inchipui altfel decat scriind! Superba scriitura!
desigur că scriitura dagathei mi-e dragă!
te ascund, te tânjesc, te caut.... superbă imaginea!
@Valy - mă încântă joaca d eorice fel :-) Dacă a ieșit atât de bine încât să placă...mă bucur enorm :-)
@Măriuca - știi că aprecierile tale îmi sunt tare dragi! :-)
@Psi - Mulțumesc Psi, draga mea. Ți-am spus că mă încântă „duelarea” cu tine.
Succes și vouă, și mie, asemenea :-))))
Trimiteți un comentariu