vineri, ianuarie 20

Raspuns provocare: 4. Beniamin.... :)

Primul test de marinar.

De mic îmi plăcea să mă bălăcesc. Vara plecam la scaldă odată cu gâştele şi mă întorceam odată cu ele. Dimineaţa, îmi ungeam o felie de pâine cât roata carului cu untură peste care presăram sare şi piparcă iute şi, ţuşti! Pe Călăştur în jos, direct la vir. Se mai întâmpla uneori ca, în goana mea, să scap crişca de pită care, invariabil, cădea diiirect cu pita unsă în jos; o recuperam, suflam aşa, de mântuială peste ea şi continuam s-o înfulec. Se zice că praful de Banat conţine multe vitamine...Acuma, se cuvine să lămuresc pe scumpa mea cititoare, fetiţa mea Beatrice, asupra unor lucruri : M-am născut în Banatul de câmpie ( că mai sunt şi altele : Îstoria cuvântului « Banat »se trage din limba maghiară, care înseamnă : întăritură. În anul 1241, după îzgonirea tătarilor şi cumanilor cu concursul cavalerilor teutoni, despre care deja ţi-am povestit când am desluşit provenienţa cuvântului Pătârlage, împăratul Ungariei Mari Bela al IV-lea, pentru a preveni repetarea năvălirilor barbare, a format o centură de întărituri, numite banate).

Satul natal se numeşte Opatiţa, care, în limba sârbă înseamnă Soră de spital, călugăriţă. Bizar e faptul că în sat nu există nici o familie pur sârbească...Satul e aşezat la poalele dâmbului Călăştur despre care se spune că ar fi fost ţărm al mării Sarmatice. În sat era un om blajin, care a înebunit din dragoste; s-a apucat cu o cazma să sape o groapă adâncă, pentru a demonstra ipoteza. Copil fiind, mă învârteam pe lângă el; la un moment dat, mi-a aruncat din groapă o păpuşică din ceramică, doar bust, de o construcţie aparte : păpuşica se găseşte în păstrare la o nepoată a mea.. La poalele Călăşturului curge Birduţa, un pârâu care izvorăşte din apropierea comunei Birda, situată la circa 5 km. de Opatiţa. Pârâul dantelează o serie de meandre, formând din loc în loc gropane, unele având şi izvoare proprii, toate denumite după vecinătatea proprietarului : Groapa lui Caragea, lui Hack, lui Lamot, etc. Dar, cel mai mare gropan este virul; în acest vir ne petreceam noi, copiii, zi de vară până-n seară : Când ne era foame, dădeam iama în bostănăriile din vecinătate, sau cucuruz, pe care-l frigeam. Mai se întâmpla să ne pricopsim şi cu câte o pântecăraie, care nu ne perturba scalda : Săream berkopf de pe ţepele lui Herţog, nişte crăcane aflate în larg, provenite de la un copac tăiat special, astfel încât aceste crăcane se arcuiau ca o trambulină şi ne zvârleau cât colo în vir; mai săream şi de pe malul abrupt, la vreo doi metri deasupra apei, dar trebuia să-ţi faci şvung, altfel riscai să ieşi din apă cu nasul belit...

În toamna târzie a anului 1947 ( aveam 7 ani ) apele Birduţei au început să crească, prevestind inundaţii.Eu, ce mi-am zis : hai să plec până la bunicii dinspre tată, în satul Sângeorz situat la vreo trei km., mergând în linie dreaptă peste izlaz. Zis şi făcut; am luat-o pe lângă malul Birduţei, având ca reper apele din ce mai învolburate ale pârâului. Ajungând pe la jumătatea distanţei, izlazul se umpluse deja ochi; oricât de temerar eram, am sunat retragerea, făcând stânga-nprejur, dar era cam târzior, pentrucă peste tot nu vedeai decât o mare de ape. Cu turla bisericii pe post de reper, înaintam mai mult în stilul bâldâbâc; mă mai îngreuna şi un pulovăr masiv din lână, croşetat de două nemţoaice din familia Amin, care au fost « rechizişionate » după război de ruşi; întoarse după doi ani din lagăr, s-au dedicat facerilor de bine; aşa m-am pricopsit şi eu, şi fraţii mei cu lucruri croşetate de surorile Amin. Cu chiu, cu vai, am ajuns acasă, vânăt de frig, dârdâind din toate încheieturile. Maica m-a dezbrăcat la pielea goală, m-a învelit în cearceafuri ude, mi-a vârât pe gât ceai fierbinte, ca a doua zi să arăt ca nou născut...

Acesta a fost primul meu test de marinar temerar...

Niciun comentariu: