Povestea copilului din mine
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti :)
A fost odata o fetita cuminte si frumoasa care traia alaturi de parintii ei minunati si de surioara ei iubitoare. Ii placea sa mearga la scoala zi de zi pentru ca acolo era locul in care invata numai lucruri frumoase si intalnea numai copii buni si frumosi, la fel ca ea. Invatatoarea o intampina zi de zi cu un zambet calduros si un glas bland, la fel ca cel al mamei. Se intrista mereu cand venea vacanta de vara pentru ca nu-si mai vedea colegii si mult iubita ei invatatoare insa tristetea se risipea imediat ce ajungea acasa pentru ca stia ca ultima zi de gradinita insemna prima zi de vacanta la bunici. Alerga in graba pe scari sa-si faca bagajul din care nu lipsea niciodata cadoul pentru bunici, un mileu cusut de mana ei pe itamina, cadoul pentru capra, un mar, cadoul pentru pisica, niste canafiori, cadoul pentru caine, un os iar pentru gaini avea paine. Din bagajul ei nu putea lipsi caietul de desen si nici culorile... Mai avea o carte cu Evanghelia in imagini, pe coperta era Isus si titlul cartii era ''Lasati copiii sa vina la mine''. Isi lua si cartea si se retragea in gradina cu patura si pisica si citea, citea, si iar citea...
Era un taram de basm acolo pentru ea... Bunicii erau foarte intelepti, se jucau tot timpul cu ea, bunicul ii spunea povesti iar bunica o pieptana...avea parul lung, asa-i placea ei, asa-i placea si parintilor ei...
Se dadea toata ziua in leagan, avea prietene mai micute decat ea...ii placea sa se joace de-a profesoara. Ea era profesoara, prietenele ei erau elevele... Avea si catalog, le dadea teste si examene cu note care erau intotdeauna pe drept. Majoritatea timpului ii placea sa si-l petreaca in compania pasarilor... cauta cuibarele in cele mai improbabile locuri...nimeni nu le gasea, doar ea putea sa se furiseze pe sub craci, pe acolo pe unde isi imagina ea ca ar putea gasi oua.
Vacanta de vara se scurgea foarte repede in compania animalutelor, venea vremea reantoarcerii acasa, la parintii ei iubiti si la sora ei mai mare care o adora. Casa era intotdeauna curata si colorata... simtea o aroma de paine calda de fiecare data cand intra in ea. Mama isi petrecea foarte mult timp cu ea pentru ca nu pleca la servici, tatal era cel care se ocupa de finantele familiei. Ii placea foarte mult sa plece in calatorii cu familia, peste tot, la munte, la mare...se bucura de privelisti in timpul calatoriei pana adormea culcusita in bratele mamei. Tatal ei o alinta mereu si o invata cum sa construiasca mici casute din lemn. Sora ei o ajuta la teme si se juca frumos cu ea si ori de cate ori era suparata mai intai ii spunea surioarei mai mari problema pentru ca stia ca va primi sprijin din partea ei, intotdeauna! Ii placea foarte mult sa danseze, atat de mult ca se imagina o dansatoare pe scena atunci cand isi punea mileul in cap si cearceaful de jur imprejur ca sa para o dansatoare indiana. Nu uita desigur de acel semn rosu din frunte...semnul era important pentru ea.
Fetita trai fericita in casuta ei, cu familia ei!
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa! :)
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti :)
A fost odata o fetita cuminte si frumoasa care traia alaturi de parintii ei minunati si de surioara ei iubitoare. Ii placea sa mearga la scoala zi de zi pentru ca acolo era locul in care invata numai lucruri frumoase si intalnea numai copii buni si frumosi, la fel ca ea. Invatatoarea o intampina zi de zi cu un zambet calduros si un glas bland, la fel ca cel al mamei. Se intrista mereu cand venea vacanta de vara pentru ca nu-si mai vedea colegii si mult iubita ei invatatoare insa tristetea se risipea imediat ce ajungea acasa pentru ca stia ca ultima zi de gradinita insemna prima zi de vacanta la bunici. Alerga in graba pe scari sa-si faca bagajul din care nu lipsea niciodata cadoul pentru bunici, un mileu cusut de mana ei pe itamina, cadoul pentru capra, un mar, cadoul pentru pisica, niste canafiori, cadoul pentru caine, un os iar pentru gaini avea paine. Din bagajul ei nu putea lipsi caietul de desen si nici culorile... Mai avea o carte cu Evanghelia in imagini, pe coperta era Isus si titlul cartii era ''Lasati copiii sa vina la mine''. Isi lua si cartea si se retragea in gradina cu patura si pisica si citea, citea, si iar citea...
Era un taram de basm acolo pentru ea... Bunicii erau foarte intelepti, se jucau tot timpul cu ea, bunicul ii spunea povesti iar bunica o pieptana...avea parul lung, asa-i placea ei, asa-i placea si parintilor ei...
Se dadea toata ziua in leagan, avea prietene mai micute decat ea...ii placea sa se joace de-a profesoara. Ea era profesoara, prietenele ei erau elevele... Avea si catalog, le dadea teste si examene cu note care erau intotdeauna pe drept. Majoritatea timpului ii placea sa si-l petreaca in compania pasarilor... cauta cuibarele in cele mai improbabile locuri...nimeni nu le gasea, doar ea putea sa se furiseze pe sub craci, pe acolo pe unde isi imagina ea ca ar putea gasi oua.
Vacanta de vara se scurgea foarte repede in compania animalutelor, venea vremea reantoarcerii acasa, la parintii ei iubiti si la sora ei mai mare care o adora. Casa era intotdeauna curata si colorata... simtea o aroma de paine calda de fiecare data cand intra in ea. Mama isi petrecea foarte mult timp cu ea pentru ca nu pleca la servici, tatal era cel care se ocupa de finantele familiei. Ii placea foarte mult sa plece in calatorii cu familia, peste tot, la munte, la mare...se bucura de privelisti in timpul calatoriei pana adormea culcusita in bratele mamei. Tatal ei o alinta mereu si o invata cum sa construiasca mici casute din lemn. Sora ei o ajuta la teme si se juca frumos cu ea si ori de cate ori era suparata mai intai ii spunea surioarei mai mari problema pentru ca stia ca va primi sprijin din partea ei, intotdeauna! Ii placea foarte mult sa danseze, atat de mult ca se imagina o dansatoare pe scena atunci cand isi punea mileul in cap si cearceaful de jur imprejur ca sa para o dansatoare indiana. Nu uita desigur de acel semn rosu din frunte...semnul era important pentru ea.
Fetita trai fericita in casuta ei, cu familia ei!
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu