Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
"Acestea sunt suferintele tale."
Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
"Vezi?", îl lamuri înteleptul. "În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea."
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."
(Bruno Ferrero)
2 comentarii:
Like! :)
Uite unul din bancurile mele preferate:
Doi fratiori - unul pesimist si unul optimist. Cel optimist era evident mereu multumit de toate, cel pesimist se plangea de orice.
De craciun, parintii vor sa le dea o lectie de viata. In dimineata de craciun, copiii se repezesc sa vada cadourile sub brad. Pesimistul primise o bicicleta rosie superba. Incepe sa bombane nefericit:
- Da, o bicicleta! Pana invat sa ma dau... si pe urma o sa am o pana, o sa trebuiasca sa ii schimb cauciucul, o sa cad si o sa imi sparg capul, de ce a trebuit Mos Craciun sa imi distruga viata?! Tu, ce ai primit?
Optimistul primise o balega.
- Eu? Un calut. Trebuie sa fie pe aici, pe undeva!
@ Sorana:
Multumesc. :)
Cele bune s ase adune in preajma ta... :)
Trimiteți un comentariu