joi, decembrie 8

Asa arata scoala azi, pentru parintii care cred ca am timp liber si neuronii cu toate tecile din dotare :))

”Școala altfel”...
De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!
Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!
Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.
Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!
Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!
Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...
Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.
Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.
E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.
Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!
C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.
Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.
Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.
Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.
Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...
Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:
Îi zice într-un fel măreț -
Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.
Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!
Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.
Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...
Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!
Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!
Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:
”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.
N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”
( primite de la Constantin Paidos, profesor de engleza din Iasi)






6 comentarii:

Diana Alzner spunea...

E fantastic! Ar fi comic, dacă n-ar fi tragic.
Mi-am adus (din nou) aminte de ce am plecat din sistem.

manuela spunea...

Cat adevar in poezie.Mi-a placut foarte mult.La revolutie am crezut ca scapam de muntele de hartii de facut,
ca va fi altfel.Ce s-a facut cu invatamantul nostru de care eram mandra,fiind eleva?

DOAR NOI spunea...

@ manuela:

Daaaa.. Adevarul e ca nici nu mai ai chef de ore cand stii ca faci teancuri de hartii... tabele... tabelase... :)

Eu ma bucur ca am trecut - in unele scoli - de la creta (care ma irita teribil) la markere. :)

Spor si zambete!

DOAR NOI spunea...

@ Diana Alzner:


Daaa... este din ce in ce mai epuizant. Eu una chiar nu mai pot. Sunt atat de obosita incat scriu gresit pe tabla... am stat sa corectez teze pana la 3 dimineata... chiar nu mai pot... :) si satisfactiile sunt minime.:)

vavaly spunea...

O poezie de rasu plansu cu adevarat. Desi nu sunt in sistem imi imaginez ca e adevar 100% tot ce scrie in ea. Imi aduce aminte de Eminescu si cugetarile lui in frig si mizerie...pacat, tare pacat, trist, tare trist...

DOAR NOI spunea...

@ vavaly:


Da... e foarte trist. :( Uneori suntem atat de epuizati, incat nu mai ai putere sa fii deschis si sa raspunzi la toate intrebarile ce vin dinspre elevi. :) Unii dintre ei inteleg asta, altii - influentati de discutiile din familie ("Iar ti-a cerut nebuna aia de bio sa faci referat?") te privesc cu dezgust si dispret...

Dar, tot inainte cu mainile curate. :)