Viata mea e o continua alergare. Imi doresc sa fac mult... sa scriu mult... sa fiu peste tot... sa iubesc mult... sa daruiesc mult... sa ascult... sa fiu iubita.
Azi, am ascultat un prieten la telefon... ma uitam cum se scurge timpul... in acelasi timp incercam sa imi beau cafeaua... sa imi urmaresc lista cu planuri pentru ziua de azi. La final, mi-a spus: "iarta-ma ca am vorbit atat de mult".
Azi, am primit observatii ca scriu aiurea... ca amestec timpurile si le folosesc alandala... ca am expresii si cuvinte neadecavte pentru povesti. Da, asa este. Din dorinta de a scrie mult, repede, pentru a trece la alt capitol al vietii, gresesc. Nu degeaba mi-am propus sa ma linistesc, sa ma ocup in liniste de scrie si suflet.
Azi, am fost sunata de nasa mea si mustruluita ca nu mai dau semne de viata. Uneori ma intreb cum de ma las purtata de valul virtualului, si uit sa traiesc printre oameni. Poate unde lucrez cu oameni si am nevoie sa-mi caut linistea si sa imi creez o lume a mea? Nu mai stiu....
Azi, un "prieten" mi-a cerut sa-l ajut sa isi gaseasca de lucru. Nu am nicio putere. M-am simtit folosita. Apoi, am reflectat, si am inteles ca as putea sa ii ofer macar cateva idei si portite din ce mai cunosc eu. Mi-e greu sa stiu ca nu pot ajuta... dar, uneori si un sfat, un link, o idee conteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu