De la toate pupaturile primite... am racit. Cu nasul in batista, cu zambetul pe chip, procesez ce s-a intamplat sambata.
Am fost intrebat ce-mi place sa fac mai mult: sa predau sau sa scriu. E minunat sa educi copii, sa formezi oameni, sa fii model pentru sute de copii. Scrisul e ceva secundar, dar il impart cu ei. De curand - am mai scris asta - am rugat elevii de clasa aX-a sa scrie un eseu despre o calatorie prin frunza. Unii s/au supus. Altii s-au inversunat: "haideti doamna, suntem clasa de mate-info, info intensiv". "Nu-i nimic. Nu are efecte secundare. Nu da stare de greata sau vertij. veti primi nota."
NOTA este cuvantul magic pentru elevi. Sistemul de educatie i-a hipnotizat... ar face orice in clipa in care aud cuvantul nota. Pe mine nu ma bucura. Nici pe unii dintre ei, care sunt constienti de aspectul trist al situatiei.
Cand mi-au adus eseurile, am fost uimita de ce au putut scrie. Unele sunt superbe. Bineinteles ca i-am laudat si le-am apreciat calitatile. Ei si-au descoperit sau redescoperit alte veleitati. Au ramas impresionati de ei insisi.
Sunt fericita cand le vad chipurile senine si uimite de ce pot face.
Celor de clasa a IX-a, le-am cerut sa-mi construiasca din materiale reciclabile diferite celule. Au iesit adevarate opere de arta. profesorul de desen imi spunea: "Astea sunt furate. Nu pot sa cred ca le-au facut ei. Ii indemni sa fure!".
Imi doresc ca tot ce fac, sa fac in folosul umanitatii. Imi doresc sa determin oamenii, de la mic la mare sa fie buni, sa invete sa ierte, sa invete sa ajute. Nu e greu sa oferi un zambet, un biscuit din pachetul tau, o imbratisare, sa fii prezent la un eveniment al unei persoane dragi, care are nevoie de tine acolo... (multumesc celor ce mi-au fost alaturi la lansare; sunt lucruri care se fac cu oameni; ingerii au fost prezenti si ei... sora mea chiar imi spunea: "Ma mir cum nu te-ai suparat cand ai aflat ca lansarea s-a prelungit cu o jumatate de ora din cauza problemelor tehnice. Erai numai zambet. Ma uitam la tine si nu-mi venea sa cred".) ... sa spui un compliment, sa oferi o urare in zi de saarbatoare cuiva drag... :) Viata nu asteapta... si te poti trezi intr-o zi ca regreti, ca ai trecut pe langa oameni pe care ii puteai cunoaste altfel... :)
Am fost intrebat ce-mi place sa fac mai mult: sa predau sau sa scriu. E minunat sa educi copii, sa formezi oameni, sa fii model pentru sute de copii. Scrisul e ceva secundar, dar il impart cu ei. De curand - am mai scris asta - am rugat elevii de clasa aX-a sa scrie un eseu despre o calatorie prin frunza. Unii s/au supus. Altii s-au inversunat: "haideti doamna, suntem clasa de mate-info, info intensiv". "Nu-i nimic. Nu are efecte secundare. Nu da stare de greata sau vertij. veti primi nota."
NOTA este cuvantul magic pentru elevi. Sistemul de educatie i-a hipnotizat... ar face orice in clipa in care aud cuvantul nota. Pe mine nu ma bucura. Nici pe unii dintre ei, care sunt constienti de aspectul trist al situatiei.
Cand mi-au adus eseurile, am fost uimita de ce au putut scrie. Unele sunt superbe. Bineinteles ca i-am laudat si le-am apreciat calitatile. Ei si-au descoperit sau redescoperit alte veleitati. Au ramas impresionati de ei insisi.
Sunt fericita cand le vad chipurile senine si uimite de ce pot face.
Celor de clasa a IX-a, le-am cerut sa-mi construiasca din materiale reciclabile diferite celule. Au iesit adevarate opere de arta. profesorul de desen imi spunea: "Astea sunt furate. Nu pot sa cred ca le-au facut ei. Ii indemni sa fure!".
Imi doresc ca tot ce fac, sa fac in folosul umanitatii. Imi doresc sa determin oamenii, de la mic la mare sa fie buni, sa invete sa ierte, sa invete sa ajute. Nu e greu sa oferi un zambet, un biscuit din pachetul tau, o imbratisare, sa fii prezent la un eveniment al unei persoane dragi, care are nevoie de tine acolo... (multumesc celor ce mi-au fost alaturi la lansare; sunt lucruri care se fac cu oameni; ingerii au fost prezenti si ei... sora mea chiar imi spunea: "Ma mir cum nu te-ai suparat cand ai aflat ca lansarea s-a prelungit cu o jumatate de ora din cauza problemelor tehnice. Erai numai zambet. Ma uitam la tine si nu-mi venea sa cred".) ... sa spui un compliment, sa oferi o urare in zi de saarbatoare cuiva drag... :) Viata nu asteapta... si te poti trezi intr-o zi ca regreti, ca ai trecut pe langa oameni pe care ii puteai cunoaste altfel... :)
4 comentarii:
o calatorie prin frunza...cred ca ar trebui sa calatorim cu totii prin frunze, poate asa am lasa acolo ca intr-un laborator ceea ce este rau in noi; toamna frunzele s-ar usca si in felul acesta noi am deveni mai buni; asa in fieare an. Dar pentru ca omul este prea mare pentru a incapea tot intr-o frunza, Dumnezeu ne-a lasat un dar: postul, acest laborator in care avem prilejul sa ne transformam din rai in buni, consumand si frunze (loboda, spanac,ceapa verde, usturoi).
@ Adriana:
Asa este... ei sunt inca tineri, au o doza de puritate... sunt norocoasa ca lucrez cu ei. :)
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/11/ti-ar-placea-sa-calatoresti-printr-o.html
mi-ai fost sursa de inspiratie
@ Adriana:
Ce ma bucur! Doamne ajuta... :)
Ingerii sa ne lumineze si sa ne indrepte pasii pe drumul cel bun... sa fim buni si sa ajutam pe cei rataciti... :)
Trimiteți un comentariu