vineri, octombrie 14

Zi de toamna

Soarele imi bate in geam. Potrivesc ceasul sa sune din 10 in 10 minute.  Ficatul meu este prins in pioneze. Ma trezesc.... iau o pastila... si-mi doresc sa rezist pana la 19 si 20 la scoala. 

Mananc pe fuga. Un dus de relaxare. Plec cu masina. La semafor, un domn de pe banda din stanga imi face cu ochiul. Ii raspund. Hai... sa se se simta omul bine, sa ii fac ziua frumoasa. 
Colegii mei sunt  buni, discuta toata lumea cu toata lumea. Fara fite, fara orgolii, fara chestia ca unul are 3 diplome altul 1. Nuuu.... exista armonie si veselie. 

Nicicand nu ni s-a cerut atat de mult ca profesori. Cursuri peste cursuri. Va trebui sa venim si sambata, duminica la scoala. Eu una, nu mai rezist. E enorm de mult. Pentru un salariu de nimic, oricat imi place mie meseria, simt ca cedez  fizic... si psihic. Poate unde le am si pe ale mele in paralel, destul de multe - intelectual -, si personal, venite la pachet. 

E frig. Am inghetat in scoala. Picioarele imi sunt bocna. Mama imi telefoneaza si imi spune ca se circula bara la bara si ca sa nu ma grabesc. Bine. Fie... desi imi e o foame de lup. Dau drumul la caldura si la muzica. Ce bine e! Drum bun spre casa. Farurile ma obosesc ingrozitor.

Bunica finutului meu ma suna sa-mi povesteasca despre pufosel. Mi se face un dor nebun de el. De abia astept sa ma eliberez putin sa merg sa il vad. :) Puiul meu mic a crescut. Zambeste cand vede pe cineva in preajma lui. 

La scoala, am primit bilete la "Noaptea muzicii de film" la Sala Radio. Ma bucur ca pot sa evadez in lumea frumosului.  Soapte  timide imi spun ca as fi luat si salariul. Merg sa cumpar bilete la teatru pentru saptamana viitoare. 

Maine, particip la un atelier de scriere. Voi scrie... ce dor mi-era si visul mi s-a implinit dintr-un mail trimis la risc. :)

Printre rautati si mizerii umane... zambete de copii... dragoste de sora (regasita) - ma indepartasem de ea -, descopar  magia muzicii, a picturii, a lecturii intr-o camera calda  si in compania unei ciocolate calde.

Cand voi pasi pe meleaguri starine, voi saruta pamantul, voi ridica mainile spre cer... si  voi plange de bucurie ca am reusit.

2 comentarii:

Anonim spunea...

http://odinro.webs.com/apps/photos/

DOAR NOI spunea...

@ ANonim:

Multumesc din tot sufletul. Sunt superbe. POt indrazni sa iti cer permisiunea de a folosi fotografiile tale, mentionand adresa ta de blog? :)

Astept raspuns. Poti sa=mi scrie pe adresa de mail. Cum doresti.

Ganduri bune si zile linistite, calduroase, vesele. :)