Azi.... am condus cu tocuri. Woow... a fost bine.... Ma enerveaza cumplit traficul din Bucuresti si nesimtirea soferilor mari si tari.... barbati aroganti si misogini, care de fapt sunt niste nimicuri. Azi,un macho man mi-a taiat calea pe diagonala. Cretin de-a dreptul! Era sa intru in el. Mi-a alunecat piciorul pe frana.
La liceu, domnul bodygurad - un domn deosebit, amabil, pasionat de lectura, care vorbeste ca un inger - m-a ajutat sa parchez.
- Lovesc, nu am loc.
- Nu loviti, credeti-ma.
Nu am lovit nimic, intr-adevar... dar inima imi era cat un purice.
Am facut educatie elevilor care mancau in timpul orei.
- Bine, sunt tanara, nu ma respectati e alegerea voastra. Insa, nu va respectati in primul rand pe voi. Si-au cerut scuze si am continuat lectia.
Probabil asta e rolul meu: 2 in 1: biologie si educatia vietii, ca bonus.
Nicicand nu am intalnit un coleg inger cum am descoperit aici. Mi-e drag si-mi doresc sa fiu un profesor exceptional pentru a-i rasplati bunatatea.
Da... zambesc. Mi s-a atras atentia azi, de catre ingerul coleg, ca sunt vanata de rautatea si invidia si frustrarile altor colegi. Ei... sunt calita. Ma lovesc de astea permanent, de ani buni.Am ajuns la stadiul in care le pot accepta zambind. Nu ma mai ranesc. Stiu cine sunt si ce pot. Rautatile acestea se intorc ca un bumerang spre cei care le emit. E greu sa traiesti printre oameni care nu sunt oameni.
Voi pleca de aici... voi lasa oamenii sa respire linistiti. Probabil ii stresez cu zambetul meu, cu increderea ca totul va fi bine, ca pot face lucruri frumoase.... Candva, mai curand sau mai tarziu.... vor ramane singuri... si vor regreta. Stiu sigur asta...
Credeti in ingeri... exista oameni ingeri care apar atunci cand aveti nevoie de ei. Credeti in vise! Credeti in voi! Credeti in iubire -"daca cineva nu va iubeste cum va doriti, asta nu inseamna ca nu sunteti iubiti" - si daruiti iubire. O imbratisare.... o mangaiere.... un sarut pe obraz... un mesaj... neconditonate nu au omorat pe nimeni.
Costa ceva sa schimbam rautatea in ajutor? Incruntarea cu un zambet? O vorba grea cu un compliment? E chiar atat de greu sa incercam? Din pacate, se pare ca da.
Dar nu renunt.
Eu cred in MINUNI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu