La Câmpulung.... :)

Când zâmbetele se îmbină şi rezultă râsete voioase, am ajuns la Câmpulung. Mi-am văzut finuţul care a crescut într-o lună cât alţii în zece. Râde, gângureşte, vrea să se ridice... e un Tăuraş ambiţios.

Am privit cu nesaţ munţii ce străjuiau curtea. Doamne, ce mi-aş dori să locuiesc aici sau într-un oraş de provincie. E linişte. Oamenii sunt mult mai civilizaţi decât bucureştenii, mulţi dintre ei veniţi aici doar pentru a munci şi atât. Amvăzut bulevardul Pardon şi magazinul de pălării, ce apar în "Titanic Vals" a lui Tudor Muşatescu. Am vizitat casa lui George Topârceanu şi Mănăstirea Nămăeşti. Am ajuns la barajul Dâmboviţei. Am trecut prin Rucăr - comuna cu oierii cei mai bogaţi -, Dragoslavele şi apoi am ajuns la peştera Dâmbovicioara. Cheile Dâmbovicioarei sunt impresionante. Turişti străini, echipaţi corespunzător, urcau munţii. Toată stima şi respectul.

Am mers prin pădure şi am cules fragi, mure (încă nu era coaptă foarte bine). Mi-am încărcat bateriile cu energie solară din poieniţe. Natura este magică, iar ţara noastră de poveste.

Dimineţile îmi deschid sufletul luminos şi ştiu că voi ajunge departe. Îmi voi atinge visele şi voi îîmbrăţişa iubirea în toate formele ei posibile. Bucuria, zâmbetul, împlinirea îmi sunt prieteni devotaţi. Trebuie să conving curajul să mă însoţească permanent. Poate şi ambiţia e necesar să fie convinsă că-mi este de folos în fiecare zi a vieţii mele pe aici.

Oare voi vedea Braşovul anul acesta? Dar Parisul? Sunt sigură că da. :)