Broderia

Mama mea obişnuia să coasă mult. Când eram mic, veneam lângă ea şi o întrebam ce face. Ea îmi răspundea simplu: „Brodez”. Mă uitam la ce făcea mama dintr-o poziţie mai joasă decât a ei pe scaun, aşa că mereu mă plângeam, zicându-i că, din punctul meu de vedere, ceea ce făcea ea îmi apărea foarte încâlcit. Îmi zâmbea şi îmi spunea cu blândeţe: „Dragul mamei, du-te afară să te joci puţin şi după ce o să termin de brodat, o să te iau în braţe, o să te pun în poală şi o să vezi de la acelaşi nivel cu mine”.

Mă întrebam de ce folosea unele fire de culoare închisă şi de ce mi se păreau aşa de dezordonate de acolo de unde le vedeam eu. Puţin timp mai târziu o auzeam pe mama chemându-mă: „Dragul mamei, vino şi te aşează la mine în poală!” Veneam imediat, urcam la ea în poală şi rămâneam surprins şi emoţionat când vedeam pe ţesătură o frumoasă floare sau un superb asfinţit de soare. Nu-mi venea să cred. De jos se vedea totul atât de încâlcit. Atunci mama imi spunea: „Dragul meu, de jos se vede încâlcit şi dezordonat, dar nu îţi dai seama că mai e ceva şi deasupra? Există un desen, un plan, eu doar îl brodez. Acum priveşte-l de aici, de unde sunt eu şi vei afla la ce lucram”.

De multe ori, în decursul anilor, am privit cerul şi am zis: „Tată, ce faci?” El răspundea: „Brodez viaţa ta!” Iar eu îi spuneam: „Dar se vede atât de încâlcit! Esta atâta dezordine! Firele sunt atât de negre! De ce nu sunt mai strălucitoare?” Atunci mi se părea că Tatăl imi zice: „Copile, tu ocupă-te de treaba ta, în timp ce eu o voi face pe a mea, iar într-o zi o să te aduc în cer şi o să te pun la mine în poală ca să vezi ce se întâmplă din poziţia mea. Atunci vei înţelege ...”

``Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. ``(Corinteni , cap.13 , versetul 12)