marți, iunie 7

Poveste pentru elevii mei

Au fost doi ani, in care am crescut impreuna... am invatat unul de la altul. Unii dintre ei, au apreciat. Azi, am primit complimentele.

Unii dintre ei, imi sunt tare dragi. Pentru ca toti sunt COPII, le-am daruit o poveste. (timpul si energia nu mi-au permis sa le faca fiecaruia in parte).

Uimirea mea, AU APRECIAT! Cinste lor. (oare am contribuit putin la acest compartament?).

POVESTE PENTRU TINE

O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealaltă parte se conjugă cu verbul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” să fie măcar egală cu cea a lui “avea”.

“Când iubeşti ceea ce faci, crezi în ceea ce faci şi eşti mândru de ceea ce faci, atunci vei fi capabil să atragi către tine oamenii, oportunităţile, banii şi dragostea pe care le vrei, cu încredere şi uşurinţă.”

Fiecare suflet de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi. Fie că eşti elev sau student sau patron, este important să ai grijă de sufletul tău. Acolo, se ascunde o adevărată comoară.

„Caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există act mai nobil decât să aduci mulţumiri. Oricui: părinţi, prieteni, poate chiar şi profesorilor (dar să nu exagerăm totuşi). Aminteşte-ţi să realizezi binele din viaţa ta. Linişteşte-ţi mintea, ascultă-ţi inima şi umple-ţi sufletul de recunoştinţă. Viaţa este magică! Iubeşte-o, adulmec-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogat sau sărac. Regăseşte energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ. Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor. Să ai parte la rândul tău de zâmbete, bucurii, magie, în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Crede în visele tale.

Nu uita: Să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui te rog şi mulţumesc. Să ai opinii. Să le respecţi pe ale celorlalţi. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi.” Un vis este o rugă ascultată de îngeri, este o rafală de vânt într-o zi caniculară, un zâmbet în mijlocul unei furtuni, este linişte şi balsam pentru suflet, este o nestemată.

Învaţă în fiecare zi. Ţinteşte cât mai sus. Luptă pentru dorinţele tale. Eu, am înţeles că POŢI.

Cu drag,

profesor biologie Claudia Groza


8 comentarii:

KaBea spunea...

Foarte frumoasa povestea!
Ma bucur sincer ca au apreciat si,da,cred ca ai contribuit,probabil mai mult decat crezi.In ziua de azi se castiga greu afectiunea copiilor,iar daca ai reusit,tine bine de ea si multe felicitari.Pupici.

DoarEu spunea...

@ KaBea:

Multumesc!

Sunt o profa norocoasa... copiii ma iubesc. Stiu sa ajung la inimile lor.

Voiam sa le fac povesti personalizate... insa, nu puteam scrie decat pentru cei care s-au remarcat in bine sau in rau... ha ha ha. Eram nedreapta fata de copiii de mijloc.

Asa ca, am ales varianta comuna.

Imbratisari si pupici!

KaBea spunea...

Cu asa profa faina,cred si eu ca te iubesc.Pupici.

DoarEu spunea...

@ KaBea:

daa... :)) sa stii ca. :) Sunt fericita ca sunt deschisi. Imi spun tot ce fac. Imi cer sfaturi. Am invatat impreuna o multumie de lucruri. Am crescut frumosi.

Ma bucur ca i-am invatat sa zambeasca si sa se bucure de zambete. :)

vavaly spunea...

Ce frumos Claudia! Oare cati profesori lasa in inimile elevilor macar o unda de amintire? Cati vor putea spune : acea doamna a fost un model pentru noi... Tu vei ramane cu siguranta in amintirea lor, o amintire placuta de care isi vor aminti cu duiosie si dragoste. E mare lucru ceea ce faci. Te felicit din toata inima! Daca si cei mari ar aprecia asa cum apreciaza copiii lumea ar fi mult mai buna...

DoarEu spunea...

@ Vavaly:

:) Multumesc! Rostul meu este sa formez "oameni". Din 2001 de cand predau - bine cu o pauza de cercetare si editura - am cativa elevi care ma saluta pe strada, au urmat facultati unde este nevoie de biologie.

Sunt fericita... :)

Am inoculat si la cei mari - prieteni - dorinta de lectura prin carti daruite cu imprumut. :)) I-a facut sa "saliveze" dupa carti.

Se pare ca astatrebuie sa fac in viata mea: EDUCATIE.

andreiraduM spunea...

:)
Sarut'mana, Claudia
... nu am mai trecut de mult pe la portita ta.
Frumoasa si inaltatoare poveste.

Las la portita...
un cos cu flori

DoarEu spunea...

@ andreiraduM:


Hei....multumesc de vizita! Sunt onorata.

Multe imbratisari sincere si zambete la buchet pentru florile minunate!

Da... povestea a adus lacrimi in ochii unor "golanasi".