joi, aprilie 28

de toate, de azi si de viitor

ma asez in pat, hotarata sa dorm. de unde, vere? idei, vise, pagini de facebook imi derulau prin fata ochilor. clar sunt dependenta. mii de intrebari. de ce nu mi-a raspuns varul la mesaje. aflu intr-un final ca a facut o peritonita de toata frumusetea si a fost operat de urgenta.

ce ti-e si cu viata asta!

dimineata ma trezesc infiorata la gandul ca am 9 ore.... plus una de alergat intre scoli. ma uit in oglinda, ma incurajez. "vreau o scutire!" stiu ca daca l-as anunta pe domnul director ca am ceva de facut, m-ar intelege. dar, lasa, daca tot m-am trezit, hai curaj... merg la nebuni azi! am mintea odihnita! mai este putin si scap!

incep sa scriu rabojul cu dorinte, bilantul anual inaintea zilei mele de nastere. si da-i si lupta, si da-i si scrie, si munceste pentru visele tale, Claudio mama, si roaga-te sa fie bine. :)

clipele imi par rachete cosmice, iar orele avioane.

as sta si as citi... prin diferite locuri... calatorind in interes cultural. ah.... ce-as vrea, sa zbor la conferinte in toata lumea... si sa citesc tot ce imi pica la indemana!

4 comentarii:

Julie spunea...

E bine ca macar mai ai vise... eu, din cauza oboselii psihice, parca nu mai am loc in minte si de vise... nu mi le mai stiu, nu mi le mai recunosc...

Fie ca visele tale sa fie mereu prezente si sa prinda viata!

Pupici!

DoarEu spunea...

@ Julie:

Te inteleg... stiu cum e. Am momente cand ma orpesc in loc, respir, visele ma inconjoara, le vad, le iau repede, le pun la dospit.... si apoi patrund in haosul vietii.

Intr-o zi, cand merg agale si sunt trista, visele vin si ma imbratiseaza...sub forma de vesti.... :) apoi se contureaza.

Iti doresc sa traiesti asemenea momente!

Multumesc din suflet de vizita!

Carpe Diem spunea...

ehehehe viata asta si tumulturile ei...vreau si eu o scutire...se poate? bravo Clau, strange-ti aproape visele, scrie-le, imagineaza-ti-le, si cu siguranta vor deveni realitate...

DoarEu spunea...

@ Carpe Diem:

iti dau o scutire... esti un baiat cuminte, ordonat, care isi face bine treaba, asa ca, MERITI! :)

Visele vin ele de la sine, eu ma opresc uneori, si le dau putina atentie, le zambesc si apoi ma pierd in valtoarea vietii. La o anumita perioada de timp, visele reapar si ma intreaba daca-mi mai amintesc de ele... mai fac ceva in privinta asta, le imbratisez si ele se indragostesc de mine...si stiu ca, intr-o zi ele prind contur.

Cred ca fac prea mult. oare e bine sa am mai putine vise? :)