ma spal continuu pe maini pentru a ma incalzi.
- sa vezi ce coincidenta! stii ca am fost surpinsa in mod placut cand doamna directoare ti-a pronuntat numele. ajung acasa, si mama ma intreaba: "cine este colega ta Lizica, ca este un om deosebit!" citise in ziarul Lumina povestea ta pentru copii.
ma privesc in oglinda. "eu, om minunat? hmm... ce ciudat!"
- da, am aflat si eu de la domnul profesor de religie care mi-a adus ziarul.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1529;1;53002;0;Ciupercuta-si-povestea-ei.html
*- sa vezi ce coincidenta! stii ca am fost surpinsa in mod placut cand doamna directoare ti-a pronuntat numele. ajung acasa, si mama ma intreaba: "cine este colega ta Lizica, ca este un om deosebit!" citise in ziarul Lumina povestea ta pentru copii.
ma privesc in oglinda. "eu, om minunat? hmm... ce ciudat!"
- da, am aflat si eu de la domnul profesor de religie care mi-a adus ziarul.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1529;1;53002;0;Ciupercuta-si-povestea-ei.html
sunt sfasiata de nedreptate, oboseala si durere. nimic in viata mea nu se leaga. mi-e teama si nu-mi e. vreau sa fac multe, si nimeni nu este langa mine sa ma sustina.
*
azi... primesc un mail...
"Draga Claudia,
Avem o carte din Ucrina in care esti autor alaturi de noi!
Astept sa vb.
pup,
Crina"
daa... rezultatele mele de cand am lucrat in cercetare.
am facut si eu ceva in viata mea... pot muri linistita (caci simt cum viata ma paraseste pic cu pic).
acest blog BIOS a insemnat candva viata... acum, nu-i mai vad sensul...
daa... rezultatele mele de cand am lucrat in cercetare.
am facut si eu ceva in viata mea... pot muri linistita (caci simt cum viata ma paraseste pic cu pic).
acest blog BIOS a insemnat candva viata... acum, nu-i mai vad sensul...
8 comentarii:
Daca tu nu crezi in tine este greu sa razbesti. Oricine ar fi langa tine si te-ar sustine, tot nu faci mare lucru daca nu crezi in ce faci. Ieri D-na doctor imi povestea ca are tatal bolnav de cancer osos cu metastaze. Medicul oncolog i-a spus ca daca tonusul si psihicul sunt bune, va mai trai mult iar tratamentul are rezultat. Daca nu are psihicul si tonusul bune, nici tratamentul nu da rezultate :) diagnostic dat de doctor.
@ Stelica:
Am increedere in mine... (e usor sa judeci!)...cred in ce fac si stiu ca sunt buna (cel putin am dovezi)... insa, uneori obosesc. Oamenii sunt rai sau foarte comozi. Prefera sa spuna nu pot decat sa te ajute. Atunci, in acele clipe, as avea nevoie de cineva care sa ma incurajeze.
E greu...
Nu ai cum sa ma intelegi.
Suntem atat de diferiti...:(
Oriucm..multumesc de comentariu... da... cu boala stiu cum e..sa mori optimist e o arta! :))
Tu in lume... tu si lumea... tu si viata... tu.. o minune!!
Imbratisari parfumate!
@ Je ne reve plus:
Da... e ciudat! Eu nu ma prea uitam in oglinda. Acum, am inceput sa ma privesc, caci cei din jurul meu vad asa frumos, incat sunt curioasa sa-l vad si eu.
:))
Imbratisari cu mult drag!
Am zile cand te inteleg, iti inteleg tristetea si dezamagirea... Am zile cand imi mai creste cota de optimism si ti-as da si tie din ea... Azi e o zi in care te inteleg perfect! :)
Cine ne da si noua putin optimism si incredere? :)
@ Iuliana:
Stii?! Tu ai doi copii minunati, ai pentru ce lupta (mama a devenit mult mai puternica si mai femeie dupa ce a divortat; ne-a iubit si ne-a oferit tot ce a putut).
Eu? pentru ce sa lupt... cand imi doresc sa fac lucruri bune, frumoase, si mi se pun bete in roate. Altii fura, mint... si...? Le este bine....
Am obosit sa fiu corecta... sa vorbesc frumos... sa ma prefeca ca totul este minunat... si eu am o problema...
Nu, eu sunt normala intr-o lume mizera, in care ne complacem cu totii...
Cam ai dreptate in tot ce spui... Pentru copiii mei mai incerc sa fiu optimista... Dar cand vad ce se promoveaza, ce se inampla peste tot in tara asta, ma apuca disperarea... Cu toate astea, cu toate ca traim intr-o lume mizera, nu ii pot invata pe copii sa fie mizerabili, ca sa se "asorteze" in peisaj, asa cum nici mama ta nu te-a invatat asta pe tine...
Nu stiu ce vom face...
@ Iuliana:
Sa stii ca, desi necopti, copii au valori si sunt corecti.
Mi s-a cerut sa dau in scris de ce am lasat corigenti.... i-am intrebat pe elevi daca vor sa-l chem pe domnul director sa le explice de ce i-am lasat (neavand de niciunele, plus ca nu stiau nimic din tot ce facusem; l-am rugat sa-mi povesteasca ce vrea el din toata biologia). MI-a spus:
"Doamna, stiu ca m-ati lasat pe buna dreptate. Eu i/am spus si dnei diriginte ca nu meritam sa trec".
Cine strica? Parintii care incearca sa isi cumpere educatia copiilor, si profesorii care se laa manjiti cu un pachet de cafea.
Eu am crescut in alte timpuri... :))
Insa, eu sper ca tinerii de azi... vor schimba ceva in societate... sau vor pleca... cum imi spun mie pustii de clasa a VI_a.
Trimiteți un comentariu