miercuri, martie 2

drumuri

viata - sau cine mai stie cine - ma poarta la facultatea de biologie, care mi-a mancat ani din viata degeaba, ca dnul Funeriu considera ca biologia afecteaza si a redus drastic numerelor orelor de studiu in scoala. ideal!

in holul facultatii, arde o lumanare. atrasa de moarte ca insectele de caldura, ma apropii. prof. doctor academician Nicolae Botnariuc a decedat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

ma intalnesc cu un coleg de doctorat... ma intreaba de articole. ii spun ca le am. se minuneaza. (uneori si eu!).

pornesc departe. ajung la Baneasa. cand vad aeroportul mi se face un dor de duca... dar duca, de nu m-as mai intoarce. intr-o tara cu soare, unde scoala si bunul simt sa aiba valoare, unde sa pot scrie si sa fiu publicata, unde sa se zambeasca din tot sufletul, nu doar ca "da bine". da, imi doresc sa plec departe si sa-mi fac o familie printre strani... caci oricum rudele sunt mai straine decat strainii. (asa am avut eu noroc! toata viata mi-am dorit o familie armonioasa, numeroasa... se pare ca nu e pentru mine).

ajung la intalnire, dupa ce m-am luat dupa o doamna si am coborat cu 2 statii mai devreme, si am inghetat de nu-mi mai simteam genunchii. secretara, ma priveste iscoditor, si-mi spune:
- semanati cu cineva!
- posibil, raspund zambind. (imi venea sa-i zic: cu mama, putin si cu tata, si mi se mai spune ca seman cu Hilary Swank).
tot nu isi ia ochii de la mine. as intreba-o daca vrea sa ma intorc si din profil. :))
- semanati cu o fosta colega.
zambesc. ce sa mai zic?!

ei... si aici aflu cat sunt de desteapta. hai ca-mi place! si jur ca ma mai fac! frumoasa sunt... stiu eu ca din clipa in care primavara se face primavara - ha ha ha (adica in calendar) - eu devin frumoasa.

acum stiu de ce se uita unii oamenii insistent la mine. ca sunt frumoasa si ca "seman cu cineva". :))

14 comentarii:

Monica spunea...

citeam ultimele postari si observ un amestec de furie si optimism fortata...

hei, Claudia, toate au un rost!:)

DoarEu spunea...

@ Monica:

Nu este furie... este o oboseala crancena... o stare de rau fizic...

da, toate au un rost... insa (iti amintesti cand ai luat nota mai mica decat te asteptai?) cand muncesti, nu esti ajutat, si ti se mai da si cu sutul... nu te simti tocmai confortabil.

La mine e o perioada grea... extrem de grea... in care nimic, absolut nimic nu se leaga.

As vrea - sincer - sa mor sa se termine toate... !

Iuliana spunea...

Chiar daca te inteleg azi, nu vreau sa mai aud niciodata ultima fraza din comentariul tau catre Monica!

pandhora spunea...

poate ar fi bine sa-ti aduni curajul si sa pleci...
sunt sigura ca intrand in contact cu o alta realitate...nu...nu ai uita ca esti profund nefericita...pur si simplu nu ai mai avea timp sa te gandesti...
in tarile despre care vorbesti ritmul e altul dar si lupta e mai dura...poate ca e o provocare careia ar r trebui sa-i spui da...

DoarEu spunea...

@ Pandhora:

Mereu mi-am dorit sa fiu acasa... langa cei dragi..prietenii mei din scoala... sa formez oameni aici... sa scriu pentru copiii din Romania...

Dar... cine stie ce-mi va oferi viata...

Acum cativa ani, o doamna mi-a zis ca, daca voi continua sa ciocan la usi, sa spun multumesc... voi claca. Cei nesimtiti castiga azi... :)

DoarEu spunea...

@ Iuliana:

Vreau sa public povesti pentru copii... si editurile nu au bani sau nici macar nu-mi raspund.
Vreau sa-mi finalizez un doctorat la care am muncit si am platit bani grei si.... intampin probleme. Altii isi cumpara doctorate si e bine.... Unde e dreptatea?

Orele dispar nu stiu ce va fi cu jobul....

Nu am noroc sa intalnesc un barbat bun, sufletist alaturi de care sa imi intemeiez o familie...

Pentru ce sa traiesc?

Elena spunea...

Nu este prima data cand scrii ca vrei sa pleci, sperand, crezand ca in strainatate, sunt alte mentalitati, alte fonduri destinate in scopul educarii si dezvoltarii culturii.
Asa o fi, insa in momentul in care chiar ai decis sa pleci, trebuie sa dublezi fortele si pe urma sa pleci, pentru ca......
In afara suntem straini, pana cand ne sunt recunoscute valorile....e nevoie de multa, chiar foarte multa rabdare. Nu iti spun povesti, este din experienta de a trai in afara de aprox.4 ani. Nu e usor, rezultatele cand apar, da sunt satisfacatoare, insa drumul pana acolo....
Succes si forta pentru ziua cand ai sa decizi sa faci pasul acesta.

.....Cat priveste partea ca ai vrea sa mori.....daca il iubesti pe Dumnezeu, nu trebuie sa o spui nici macar in gluma.
Imbratisari adevarate!

DoarEu spunea...

@ Elena:

Da... spun ca vreau sa plec... macar o perioada... nu stiu... daca mi-as face o familie acolo, poate da. Sau sa plec impreuna cu cineva. E greu!

Aici crezi ca e mai usor? Durerea e mai mare aici, cand ti se inchide usa in nas; cand vezi ca altii isi cumpara teze de doctorat si altii nu obtin prin munca. (stii cum este sufletul meu? DISTRUS! si mintea mea? in ce sa mai cred? cum sa le spun eu elevilor sa fie corecti, sa nu copieze cand eu insami patesc ce patesc?)

Can ti se promite ceva apoi nu ti se mai raspunde macar in scris, la un e-mail?

Tu cum te-ai simti?

Inr-o tara straina, macar consideri ca te uraste.... ca natie... :(

Sunt nebuna? Eu cred ca sunt foarte realista... Poate daca as fi nepasatoare, mi-ar fi mai bine...

Elena spunea...

Nu ti-o spun in fata, dar te fac sa te simti strain. Stii ca ai anumite drepturi, insa ei iti spun rabdarea la incercare, daca nu o ai risti sa pierzi tot. Poate unii au mai mult noroc, nu stiu... eu inca mai lupt cu dreptatea in mana.
Pe urma sunt de o comoditate......ce nu crezi.
Iti dau un mic exemplu.....aici in Italia, in anumite situatii este mai importanta clasa a 8-a absolvita decat o diploma de bacalaureat. Chiar si cei de la Consulat stiu asta si raman muti in fata adevarului.....

DoarEu spunea...

@ Elena:

Asa este si aici... :) Vrei sa iti spun ca vanzatoarea din Unirea are salariu mai mare decat al meu? :))

Si eu vin cu dureri de cap, stres, ca ma lupt sa educ 30 elevi/ora... si raspund de ei, daca se lovesc sau patesc ceva...

Asta e... nu mai spus ca spun oricum degeaba...

Te inteleg....

Karla spunea...

Ma belle, de ce nu te inscrii pe un site strain de prietenie, corespondenta, relatii etc?
E plin netul de ele si e gratuit pentru femei.
Daca stii sa scrii intr-o limba straina, de ce nu? E captivant sa cunosti oameni noi, mentalitati noi, fie si in virtual...

Nu ar fi numai o evadare din cotidian, dar si prilejul de a descoperi orizonturi noi...
Nu esti anormala, societatea romaneasca a devenit insuportabila, te inteleg...

DoarEu spunea...

@ Karla:

Nu asta e scopul meu. Daca as pleca, as pleca folosindu-mi mintea... sa stiu ca imi castig singura painea. Nu vreau sa fiu intretinuta. Nu a fost niciand visul meu...

Asa ca... mai astept... ce? Nu stiu.. o bursa.... o ultima sansa de trezire a inteligentei din mine...

Karla spunea...

Cine vorbeste de intretinere?:)

Poti coresponda cu femei... e vorba de a iesi din pesismismul omniprezent din Romania...
Tara noastra a devenit un taram negru, populat de oameni care nu mai cred in nimic, fara speranta, care nici macar nu mai stiu sa râda...
Oamenii de mare sensibilitate, cum esti tu, sunt extrem de afectati... nu ma mir ca ai ganduri suicidare... stiu ca nu sunt (inca) serioase, ci doar expresia unei profunde depresii... insa cum sa iesi din cercul acesta?

"Dincolo" exista viata, bucuria de a trai, placerea molipsitoare de a râde... adica exact ceea ce ai nevoie...
Iti propusesem un soi de terapie, ...nicidecum sa te vinzi:))

DoarEu spunea...

@ Karla:

Pana nu demult, sufeream de un optimism cronic... acum, insa, niic din ce-mi doresc sa realizez nu se contureaza. Primesc nu-uri peste nu-uri.

Am obosit... :)

Nu am nici macar curajul de a ma sinucide... :))

Astept... si ma lupt sa gasesc un motiv pentru a trai.