sâmbătă, martie 19

ceai


ghicesc în frunzele de ceai verde că speranţa este acolo, după colţul străzii din prima intersecţie. mereu mi-a fost teamă de intersecţii şi de sensul giratoriu. acum, am reuşit să înving frica de intersecţii. de sensul giratoriu încă mă feresc. ştiu că îl voi îndrăgi la un moment dat.

mă întristează fuga oamenilor laşi, care devin dintr-o dată extrem de ocupaţi, înct nu mai au timp nici de un salut. nu-i bai. am înţeles că aşa sunt oamenii.... nu mai comentez... aşa sunt şi punct. poartă măşti, care din păcate au termen de valabilitate scurt. poate se vor inventa materiale mult mai rezistente în viitorul apropiat.

prin cotloanele sufletului găsesc puterea şi încrederea că toate se întâmplă cu un rost, că nimeni nu mă poate ajuta dacă eu nu ştiu de fapt ce vreau, că oamenii se transformă precum în poveşti...

în bibliotecă descopăr cărţi pe care îmi doream să le citesc.
sunt învăluită în vrajă... cu dor şi drag!

4 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Este o vreme de savurat cuminte o ceșcuță de ceai și de citit cărți bune, DoarEu!
Lumea, ca lumea..
O seară cu aromă verde îți doresc!

Anonim spunea...

Sinceritatea şi iubirea uneori sunt privite ca producătoare de suferinţă .
Ne uităm uneori prea insistent la cel ce aduce mesajul .
Masca poate acoperi o stare sau o sinceritate .
Masca mai poate ascunde şi titluri (când în lume aproape toţi le pun la vedere ) .
Dar masca ascunde de cel mai multe ori răutate .
Dar cea mai frumoasă stare pe care ţi-o dă o mască este aceea de a fi tu însuţi şi nu ceea ce doreşti să pari în ochii celuilalt . Greu totuşi scăpăm de prefăcătorie .
Inima omului este prevăzută cu acel ceva care detectează adevărul şi minciuna aşa că o mască e doar o evitare a nesincerităţi .

Anonim spunea...

Tot eu .
Te rog nu te supăra pe toţi anonimi .
Îţi doresc zile şi nopţi minunate .
Am nevoie de privirea ochilor tăi în povestire .
Sunt aici chiar dacă uneori nu se mişcă girueta .

DOAR NOI spunea...

@ INCERTITUDINI:

Da... chiar asta fac de la câteva zile. Citesc şi beau ceai verde, ce-mi oferă antioxidanţii pentru a învinge stresul.

@ Anonim:

Mulţumesc de vizită... :)

Nu am eu norocul de a fi iubită de un prinţ (asta apropo de titlurile pe care o mască le poate acoperi).

Eu m-a, născut fără mască... nu pot juca teatru... nu pot fi falsă... a fost o vreme când mi-a displăcut acest aspect, apoi m-am acceptat aşa cum sunt: sinceră.

Cât despre supărarea pe anonimi... nu am nimic cu nimeni, însă, când sunt atacată mă apăr. Am căpătat o teamă de cuvântul ANONIM când îl văd la rubrica de mail. Tresar şi mă aştept la injurii, la răutăţi gratuite şi ieftine...

Tu pari să mă cunoşti... şi iar mi-e teamă... dar, face parte din viaţa mea.

Mulţumesc că mă păzeşti din umbră...

Oare îmi cunoşti privirea?

Gânduri deosebite, zâmbete şi magie!