Vis de iubire - de Claudia Groza

Cordonul strânse halatul de baie în jurul corpului uscăţiv, ce îşi pierdea din feminitate, devenind un schelet hidos. Prosopul de culoarea paiului, alunecă uşor şi buclele sunt eliberate, precum zborul păsărilor din cuştile fricii. Paşii erau surzi şi pierduţi în covorul de lână, una din valorile din casă, moştenire de la străbunica. Cana preferată, smulsă de pe raft, primi liniştită lichidul maro, îndulcit de parcă sufletul i-ar fi fost otrăvit cu pelin. Cu mişcări silfide, tânăra îşi agăţă cartea de pe noptieră, se aşeză turceşte şi căzu pradă lecturii. Fără a-şi desprinde ochii din paginile cărţii, sorbea din licoarea magică ce o făcea să reziste maratonului literar, început acum câteva ceasuri.

Turnul se zărea în depărtare, astfel încât din acel unghi atingea pătura norilor albi lăptoşi, cu irizaţii pe alocuri. Stânca solitară din mijlocul mării, azi învolburată, parcă cineva ar fi deversat detergent în apa sa, te înspăimânta prin culoarea cenuşie, tristă, ce te ducea fără să vrei, cu gândul la moarte. Întinderea de iarbă atât de crudă, în opoziţie cu non culoarea din jur, îţi dădea un gram de speranţă. Puteai încă să mai crezi că acolo exista viaţă. De nicăieri, parcă teleportat sau călătorind pe nori, pe stâncă îşi făcu apariţia silueta unui om. Din locul în care era pozioţionată ea, şi-a dat seama că este bărbat.

- Nu, nu face asta! Nu rezolvi nimic, strigă ea, mai mult vorbindu-şi sieşi, căci puterile o lăsau. A început să alerge, deşi niciodată nu fusese bună la proba de rezistenţă în şcoală.

Întinzându-se, îl prinse de mână cu o secundă înainte ca bărbatul între două vârste, puţin grizonat la tâmple, pielea măslinie, statură atletică, să facă gestul sinucigaş.

-Te rooog, NU! Viaţa se merită trăită... până la capăt. Nicio ea, niciun el, nu preţuieşte cât timpul, energia, sufletul pe care Dumnezeu le-a investit când te-a construit pe tine.

- Cine eşti şi de unde ai apărut? se miră enervat, nedumerit tânărul.

- Sunt, eu. Doar eu, şi nimic mai mult. Poate am să-ţi povestesc într-o zi despre mine, poate niciodată sau ce ai zice chiar acum?

Zâmbetul copilăros, care fermeca şi pe cel mai dârz bărbat, şi-a făcut efectul, ca de fiecare dată.

- Ar trebui să îţi acoperi trupul... briza se va răzbuna pe frumuseţea lui, adăugă femeia mergând la un pas în faţa chipeşului domn.

Dintr-o dată, tinerei i s-a făcut răcoare. Cu degetele subţiri, lungi, rafinate, şi-a strâns braţele, frecându-le energic pentru a se încălzi. Un sărut timid, îi atinse buclele, iar halatul îi alunecă încet, lăsându-i la iveală corpul plăpând, dar încă feminin. Degetele i s-au mutat pe obrazul proaspăt bărbierit, şi-i atinse bărbia cu buzele moi, cu gust de cafea.

Zbârnâitul telefonului a trezit-o din visare.

- Domnişoara Bucur? se auzi o voce destul de dură.

- Chiar ea, şopti tânăra, puţin încruntată. Nu-i făcea plăcere să fie deranjată din timpul ei liber, şi mai ales când se pierde în paginile cărţilor devorate cu pasiune la fiecare sfârşit de săptîmână.

- Am deosebita plăcere să vă anunţ că sunteţi fericita câştigătoare a concursului de debut literar, organizat de editura noastră.

- Mulţumesc. Sincer vă mărturisesc că uitasem de această participare.

- Vom modifica titlul în „Vis de iubire”, în rest, doar mici retuşuri. Luni, la orele 11, vă aşteptăm să semnăm contractul. Încă o dată felicitări.

- Mulţumesc, voi fi acolo, îngăimă aproape mut femeia.

Privindu-l, cu ochii mari, plini de dragoste şi de viaţă, îl sărută.

-Tocmai ai sărutat o câştigătoare!

-Mereu ai fost una, tu nu ai văzut asta. Eu însă, în fiecare zi. Şi te iubesc, şi vă iubesc, spuse bărbatul puţin grizonat la tâmple, aplecându-se şi sărutându-i abdomenul uşor bombat.

De Crăciun, vor fi părinţi.