marți, februarie 1

Povesti de Seara sau totul are un scop

saptamana trecuta trebuia sa ajung la o seara de povesti, la ceainaria Serendipity. ieri, dupa ce ma cam suparasem putin pe faptul ca un "prieten" imi facuse observatie ca trebuie sa merg la dermatolog - eu in naivitatea mea credeam ca un prieten te accepta si fara vedere, si schiop si stramb si gras si slab... etc. - am ajuns la intalnirea cu povesti. cam fara chef, cu inima indoita si obosita de starea mea din ultimele zile (desi fac lucruri interesante citesc, merg la film), ma asez cuminte pe canapea.

va spuneam ca anul acesta pentru mine este anul magiei. asa am vrut eu sa cred si se pare ca se intampla!
Serendipitate inseamna sa descoperi ceva intamplator, cautand (cercetand) altceva.

un tanar care era deja de-al casei, este doctorand. toti faceau glume pe seama lui: ca are capul mare, ca cei cu doctorate scriu mai mult, etc. etc. am strans din dinti, stiindu-ma in aceeasi situatie. ma amuza intr-un fel.

tema serii a fost - un alt soc pentru mine - NEINCREDERE - INCREDERE - CREDINTA.

cand apare increderea? increderea apare in primul an de viata. de fapt neincredere si incredere au aceeasi valoare (cand spui unui om: am incredere in tine, de fapt se traduce: "iti acord increderea, dar de fapt ma indoiesc de tine"). cand si cum pierdem increderea? cam exact ce mi s-a intamplat mie in ultimele luni, am pierdut increderea in oameni si situatii... si aveam nevoie sa inteleg.
multi ne pierdem increderea cand suntem mintiti. dar minciuna este de fapt un adevar, exprimat prin mesajele: "nu vreau sa te dezamagesc, sa te supar sau te jignesc"; "nu vreau sa iti spun asta despre mine"; "nu vreau sa iti pierzi increderea"; "mi-e teama sa iti spun".

am ascultat povestile oamenilor veniti la sezatoare...
unii, au pierdut tot - afaceri, prieteni, bani - si au inteles ca este pentru evolutia lor. am inteles ca tot ce se intampla are un scop inalt, si nu trebuie sa pierdem energie, timp, cramponandu-ne de situatie, judecand... ci se ne rugam si sa mergem inainte.
la final, am inteles al doilea motiv pentru care ajunsesem acolo.
trebuia sa povestim o situatie depasita de noi. tanarul doctorand in economie, povesteste ca era epuizat de acest doctorat chinuitor, si voia sa renunte, dar a gasit puterea sa-l continue. si inca un punct comun (desi nu mai cred atat de mult in astre): era Taur, deci puternic, ambitios, capos.
atunci, in mine, s-a declansat acel click, pe care nimeni (colegi de facultate, prieteni, rude) nu reusise sa-l activeze. mi-am spus: "aceste cuvinte clar sunt pentru mine. POT sa-mi finalizez teza, o voi sustine, se va termina cu bine."

concluzia: intalnirea a fost exact pe doua subiecte ce ma chinuiau de cateva luni. m-am simtit "vizata". am primit raspunsuri si am gasit puterea de a continua.
pe drumul de intoarcere, am constientizat ca am fost influentata in ultimele zile, asa ca, am decis sa-mi traiesc viata dupa propriile reguli.

8 comentarii:

Iuliana spunea...

Bravo! Ma bucur imens pentru tine si sper ca acest "click" care nu e deloc intamplatore, sa te ajute sa te scuturi de tot ce ti-a facut rau si sa mergi increzatoare mai departe! Bafta si spor la teza de doctorat!

Pupici dragi.

P.S. Mi-a placut mult filmul SERENDIPITY... :) L-ai vazut?

DOAR NOI spunea...

@ Iuliana:

In frigul noptii, a durat pana la orele 22... ma gandeam ce inseamna sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit.

A mai fost ceva ce m-a uimit putin. Cea care tinea cursul, mi-a spus ca ea ma asociaza cu numele Camelia. I-am spus sa-mi zica astfel, caci oricum mama voia sa ma boteze asa, dar cum o tiganca ii "furase" numele, nascand inaintea ei, s-a gandit la Claudia Cardinale. :)

A fost o seara a clafificarilor, cumva... :)

N-am vazut filmul... :P

Iuliana spunea...

E un film usurel, dar simpatic, de dragoste. Merita vazut, dupa parerea mea.

Si Camelia e frumos si ti s-ar fi potrivit, pentru ca esti delicata ca o floare.

Pupici.

DOAR NOI spunea...

@ Iuliana:

da...si Camelia este frumos... :)

poate voi urmari candva si filmul.. :)

Elena spunea...

Se pare ca atunci cand te astepti mai putin de la viata, primesti daruri, pe care esti sau nu esti in masura sa realizezi ca le-ai primit.
Nu ma refer neaparat la daruri materiale ci mai curand la cele ce tin sufletul nostru si aici......daca am fost sinceri cu noi, primim darul cel adevarat.
Se pare ca a venit si momentele tale, ai rabdare si asteapta pana la sfarsit, incet, incet totul se va implini dupa sufletul tau.

DOAR NOI spunea...

@ Elena:

Draga mea,

Da, se pare ca am primit macar raspunsuri si am simtit ca toate erau pentru mine. A fost ceva foarte amuzant, dar atat de real. Grupul era deja format, iar fiind noua, toate privirile si atentia era pe mine.

Da... incerc sa le iau pe toate asa cum vin... desi mi-e greu, caci nu prea mai am incredere.

Imbratisari magice!

magister_ludii spunea...

serendipity este ceainaria mea preferata din bucuresti...ai apucat sa gusti din faimosii biscuiti cu aspect de scandura, dar gust de ambrozie? creeaza dependenta:)

am fost si eu la un workshop acolo prin noiembrie, ma bucur de intersectare, fie ea chiar si involuntara, nu pare intamplatoare

noapte senina, cu ganduri curate si datatoare de idei...

DOAR NOI spunea...

@ Magister_ludii:

Biscuiti n-am mancat, caci n-am avut bani suficienti.
Noapte senina a fost... ganduri curate am (ha ha ha, nu vreau sa ucid pe nimeni, sa iau jobul nimanui etc.) si idei, am garla... nu am timp si cu cine sa ma asociez sa le dau viata. :))

Toate cele bune sa se adune!