sâmbătă, februarie 26

oameni şi.... dorinţe (şoareci, data viitoare)

ciorapii e musai să fie curaţi de fiecare dată când îi încălţăm.
noi oamenii, nu suntem ciorapi, aşa încât nu suntem curaţi. ne-am dori să fim? aceasta este o întrebare care naşte dorinţe. fiecare om ar trebui sa aibă dorinţe, mai mici, mai mari, mai savante, mai umile... însă e imperios necesar să avem dorinţe, să luptăm pentru ele, să fim noi câştigători.

rumegăm invidii în loc să construim dorinţe înalte şi să începem să le împlinim pornind de la bază.
frământăm gânduri uitate în trecutul trist, în loc să zâmbim dorinţelor ce se întrevăd la orizontul viitorului.
purtăm în spate desagi cu resentimente şi nu găsim puterea să luptăm pentru omul pe care îl iubim.
suntem prieteni falşi. ne folosim de prieteni, până ne atingem ţelul, apoi îi îndepărtăm, uitaţi într-o cutie de carton nereciclabil.
facem fapte bune, dar de fapt ne hrănim mândria.
iubim, dar înşelăm cu nonşalanţă. profităm de slăbiciunile oamenilor pentru a ne fi bine nouă.

ce specie ciudată am devenit!
*
oamenii se vor mai schimba vreodata in oameni?

6 comentarii:

Pacatoasa spunea...

Ce specie ciudata suntem. Nu am devenit. Suntem din totdeauna

DoarEu spunea...

@ Pacatoasa:

Mai, nu stiu... cand eram copil, am intalnit oameni de oameni. Parca erau constanti in bunatate... nu profitori ca acum.

Nu eram atat de falsi, lingusitori, mincinosi, tradatori.

Ihhh... in fine... acum, un om BUN este un bibelou de portelan.

Je ne rêve plus. spunea...

Zambet trist..

Je ne rêve plus. spunea...

Et entendre ton rire s'envoler aussi haut
Que s'envolent les cris des oiseaux
Te raconter enfin qu'il faut aimer la vie
Et l'aimer même si le temps est assassin
Et emporte avec lui le rire des enfants..
http://www.youtube.com/watch?v=HF3wJGYiCeU

Iuliana spunea...

Mi-a placut mult cum ai scris, desi ceea ce ai scris e dureros de trist... Nu stiu de ce ne-am transformat asa urat noi, oamenii... Si eu imi amintesc de vremuri mai luminoase, cand ne faceam prieteni pe viata. Acum, copiii nostri nu mai stiu ce inseamna PRIETENIE. Totul e interes, din pacate.

In afara de asta, ceea ce ma frapeaza fata de acum cativa ani (si nu foarte multi) in urma, este lipsa zambetelor pe fata oamenilor. Toata lumea este mohorata si preocupata, trista si indiferenta.

Doamne ajuta sa vina si zile mai bune si sa ne redescoperim omenia din noi!

DoarEu spunea...

@ Je ne reve plus:

Bonjour! Merci beaucoup.

@ Iuliana:

Da.... asa este... acum cativa ani nu chiar asa multi, maxim 15, oamenii erau OAMENI.