Efectul Mozart

Nici cei mai împătimiţi melomani nu şi-au imaginat vreodată că va veni o perioadă cînd rafturile magazinelor de specialitate vor fi golite de înregistrările cu muzica genialului compozitor, ba chiar că denumirea de "Efect Mozart" va deveni marcă comercială legal înregistrată. Neaşteptat lucru, am putea spune, fiind vorba despre muzică compusă acum mai bine de două sute de ani, dar iată că unele cercetari ştiinţifice combinate cu mediatizarea şi suprasaturarea oamenilor cu muzica de proastă calitate au făcut posibil acest lucru la începutul anilor 90.

În octombrie 1993, în revista „Nature" apare un articol scris de expertul în dezvoltare cognitivă Frances Rauscher şi fizicianul Gordon Shaw despre un experiment efectuat asupra unei grupe de 36 studenţi de la universitatea California. Astfel, aceştia au ascultat relaxaţi cel puţin zece minute din Sonata în Re Major Opus K488 de Mozart, iar apoi au realizat teste de inteligenţă standard, concluzia fiind că majoritatea subiecţilor au obţinut rezultate mai bune cu 8-10 puncte la aceste teste decît în mod obişnuit, efectul acestei creşteri fiind doar temporar dar în directă legătură cu muzica audiată. Deci, ceva se petrecea în creier care, prin simpla ascultare a acestei muzici, judecă mai bine spaţial şi temporal cel puţin o perioadă de timp.

Dar nu era pentru prima dată cînd se observau efecte benefice ale muzicii clasice armonioase asupra omului. Experimente anterioare tot cu muzica de Mozart pusă spre ascultare sugarilor pentru o perioadă mai lungă de timp, de cîteva ore zilnic, au dovedit că grupul de copii testat s-a dezvoltat mai bine din punct de vedere motor şi senzorial-intelectual.

Preluînd aceste observaţii, Don Campbell fondează „Institutul pentru Muzică, Sănătate şi Educaţie" din Colorado, şi publică o serie de cărţi de succes în care preia şi ideile Dr.Alfred Tomatis. Acesta iniţiase încă din 1982 studii despre efectele benefice ale muzicii lui Mozart şi Beethoven asupra copiilor autişti sau cu deficienţe de atenţie şi comunicare. El observă că sunetele cu frecvenţe înalte din aceste concerte acţionează ca un fel de energie concentrată care îmbogăţesc creierul şi îl ajută să asculte muzică prin mărirea şi captarea atenţiei, nu prin auzirea ei ca un zgomot de fundal cum sunt percepute alte genuri muzicale. Merită subliniat că efecte vizibile apar numai la muzica lui Mozart, dar nu în totalitatea ei, ci cu precădere la lucrările orchestrale care nu folosesc pianul sau vocea umană. Şi Dr.Tomatis subliniase că, analog mîncării neconservate şi vii din natură, muzica cea mai sănătoasa din lume ar fi concertele pentru vioară ale lui Mozart.

S-a ajuns la concluzia că structura instrumentală, frecvenţele folosite şi modul general de a compune al lui Mozart duc la aceste efecte care rămîn valabile atît la schimbarea vitezei de redare a compoziţiei cît şi la urcarea sau coborîrea cu o octavă, ba chiar şi la redarea inversă de la coadă la cap. Caracteristica principală a copilului minune al muzicii clasice este vibraţia specială şi periodicitatea pe termen lung în intervale de 10 pînă la 30 secunde în majoritatea compoziţiilor, periodicitate demonstrată în analiza pe calculator. Echilibrul, optimismul, tonusul pozitiv general şi stăpînirea simetriei în aceste fraze muzicale au efecte profund benefice asupra naturii umane şi este remarcabilă la Mozart chiar în raport cu marii compozitori contemporani lui. Muzica sa stimulează creativitatea prin activarea emisferei drepte a creierului şi descongestionarea emisferei stîngi, predominant intelectuale şi care, în societatea de astăzi, este stimulată excesiv prin luarea deciziilor zilnice.

Deci, unul din cele mai bune refugii de la stresul cotidian este muzica clasică ascultată relaxat într-un mediu familiar, rezultatele obţinute şi demonstrate chiar ştiinţific făcînd din Mozart un pionier al muzicoterapiei.