Zi full

După o noapte de lectură, mă trezesc târziu. Mă las vrăjiă de o conversaţie pe messenger - da, trebuie să recunosc că sunt fascinată de discuţii inteligente, îmi place când mi se recomandă o carte, când văd oameni pasionaţi - în timp ce-mi savurez cafeaua.

Trebuie să mut maşina ca să dăm zăpada de pe casă, căci e soare şi va aluneca în curând. Bateria e moartă. Fiecare se eschivează. Într-un final, un vecin mă ajută.

Pornesc spre Cora. Am mai povestit că nu pot conduce încotoşmănată - nu-mi place iarna - aşa că mă îmbrac destul de primăvăratic. Mă simţeam aşa ciudat - după ce îngheţasem bine din parcare până în interior - când lumea mă privea cu milă. Aveam fular... ha ha ha. Este un obiect sexy, de mare valoare pentru mine.

Mâine mă aşteaptă o zi cu emoţii, întâlnire în care îmi doresc să fiu înger şi să ajut. Tristeţe în glasuri... ofer un zâmbet palid... încerc să sper ca va fi bine pentru un copil care merită să trăiască, să se joace şi să fie vesel. Da... mă duc în vizită la Cristian, micuţul bolnav de la institutul oncologic. Singurătatea doare... indiferenţa ucide. Îmi doresc să ofer iubire cuiva care apreciază sau mai bine spus care are nevoie.

Ştiu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor, şi să ţi se întoarcă spatele. Bine, în situaţia mea nu se poate oferi ajutor... este nevoie să-mi jdrelesc mintea şi coatele, să bat la uşi - fie de lemn, fie ale sufletului - şi să respir adânc şi să muncesc. ŞTIU CĂ VOI REUŞI! POT! VA FI BINE!

Mă grăbesc să mă scufund în liniştea lecturii şi a muzicii...

Magie şi zâmbete şi vise împlinite!