joi, decembrie 16

noapte de decembrie...

noapte tarzie. nu pot dormi. din pod se aude un zgomot. mi se face teama. simt cum sunt invelita de o mantie tesuta din frici, emotii. ma strang sub plapuma, incercand sa ma gandesc la ceva frmos. nu reusesc. buzele le simt ca si cum tocmai am fost sarutata! gandul imi fuge spre ultimul sarut... zi, ocazie... etc. ihmmm... ultimul nu mi-a placut, dar penultimul daaaa.... la nebunie! zambesc.

aprind veioza, apuc cartea si o deschid multumita. sufletul mi-e linistit. e cartea cu povestile lui de inceput. el, aici este inmultit cu doi: el, scriitorul si el, cel care mi-a daruit cartea.l el, care-mi spune - ironic sau nu, dar imi place - "doamna scriitoare". el a inceput a scrie dupa ce a citit "METAMORFOZA" de Kafka (mi-a placut si mie). eu am inceput sa scriu din joaca. scrisul a devenit un drog. ma fascineaza, ma ia prizoniera, ma linisteste, ma ridica si coboara in ochii celor din jur, in topul ZeList. candva, ma interesa acest aspect. acum, il tin sub control.

ceea ce stiu este ca visele imi sunt formate din particule, atomi, molecule, care reactioneaza si devin VISE IMPLINITE. da, sunt ale mele, sunt minunate, sincere, normale, nimic excentric si le voi indeplini.

unul dintre ele este sa scriu. mult, din ce in ce mai frumos, sa depasesc stadiul de povesti pentru copii, sa fiu citita si cartile mele sa fie folositoare.

P.S.: e vorba de Gabriel Garcia Marquez "Ochi de caine albastru".

4 comentarii:

Iuliana spunea...

Sa dea Dumnezeu ca visele tale sa prinda aripi si sa zboare sus, sus de tot, ca sa ne incanti cu povesti frumoase!

Oana spunea...

oamenii cu vise frumoase sunt cei mai frumosi !

DOAR NOI spunea...

@Iuliana:

Da... fie ca toate visele sa se implineasca... sa devina palpabile sa vi le pot arata.:)

DOAR NOI spunea...

@Oana:

Da.... ai dreptate! Cand voi contura visele, am sa fiu cea mai frumoasa VISATOARE!