miercuri, decembrie 29

2010 pentru mine

2010 la final. s-a scurs uneori excesiv de rapid, alteori cu greu. a fost un an turbat, agitat, cu bune si cu rele. nu ma plang, daca as avea numai bucurii, m-as plafona, as deveni apatica, as crede ca sunt defecta. inima mea are nevoie si de emotii negative, pentru a avea grad de comparatie.

ianuarie: a adus reeditarea cartii de povesti "Povesti cu pilde pentru copii isteti". am dus cateva exemplare si la biblioteca scolii. am ajuns la o lansare de carte de poezii "Iubirea este pe 14 februarie". participare la un concurs de povesti pentru copii, unde am pierdut. am suferit.

februarie: iubirea mea schioapata. incep un curs de scriere creativa, cunosc scriitori - Octavian Soviany (a publicat recent roman la Editura Cartea Romaneasca - "Viata lui Kostas Venetis"), oameni talentati.

martie: iubirea se sfarseste. tipic, traditional: fara cuvinte, respingere a blogului din lista, tot tacamul. continuu sa scriu, sa exersez sa scriu. plimbari prin parc, muzeul satului. se cauta frumusete absoluta, din pacate, nu ma incadrez in tipar.

aprilie: vacanta, Pasti, lectura, comunicare la distanta in fiecare seara cu orele. cresc, putin cate putin! mi se cere sa fiu perfecta, sa fiu femeia de care un barbat are nevoie: puternica si optimista la orice ora din zi si din noapte. mi-e greu, cu toate ca mi-as dori sa fiu astfel, pentru mine in primul rand si nu pentru un el. invat, invat si iar invat.

mai: cresc inca putin, in ani de aceasta data. oameni uitati de mult isi amintesc de mine. oameni care m-au cunoscut fugitiv ma felicita. povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy. apare "culoare" in viata mea, desi simt ca nu este bine. iert. acord o a doua sansa.

iunie: final de an scolar. primesc laude. regret ca nu am facut cat as fi putut. incepe nebunia cu dosarul pentru catedra. nu am putere sa dau din nou examen. referate pentru doctorat.

iulie: incep scoala de soferi. scriu diverse. citesc (pnetru a fi motivata,ma inscriu pe blogul The BookClub).

august: o minivacanta interesanta. un el care nici pana azi nu mi-a zis ce nu i-a placut la mine sau unde am gresit. da, vina e a mea. eu nu am stiut sa comunic. mai am de invatat! particip la un concurs literar - nu ma intrebati de ce ma chinui. cred ca e un exercitiu pana ce ma voi plictisi. e ca o jucarie. cel mai frumos proiect realizat: inregistrarea povestilor la Asociatia Nevazatorilor din Romania. am inteles ca DA, se poate. iar ei, zambesc mai mult decat mine, deci eu chiar trebuie sa rad in hohote. multumesc Mihai Cuza pentru sustinere!

septembrie: cursuri de dezvoltare personala. iau permisul. incepe scoala. primesc clasa la dirigentie. imi doresc sa fiu o diriga buna.

octombrie: imi cumpar masina. imi preia numele. zambesc. plec la Lisabona. primul zbor din viata mea. ceva emotii, mai mult la intoarcere (turbelente, intarzieri). am venit optimista, incarcata cu frumos, cu speranta ca se poate. daca nu aici, atunci sigur in alta parte. imi doresc sa lucrez acolo, la Institutul Cultural din Belem. am inteles ca sunt o femeie frumoasa si pot (sau mai degraba merit) fi respectata. scriu o varianta aproape finala a tezei de doctorat. final de poveste "colorata". urat final. ce-ar mai plange Cenusareasa daca ar fi in locul meu. ha ha ha. dar, pe 23 octombrie, am participat la un atelier de scriere, in urma participarii la un alt concurs "Incubatorul de condeie". cum nimic nu este intamplator, am aflat - citind lista de mailuri - ca participase si (il convinsesem si m-am bucurat) un prieten drag (candva). alti oameni frumosi, talentati au aparut in viata mea, coordonati de bagheta magica a lui MB (proful de la cursul din primavara). Rodica si Oana s-au lasat pacalite de "talentul meu" pueril.

noiembrie: o luna urata, cenusie, pentru suflet... dupa cateva duminici insorite, in care visele mele, temeinic construite, au fost sifonate, murdarite, folosite pentru a ma rani. clachez! nu mai am putere sa ma ridic. oamenii nu ma mai recunosc, desi zambesc. elevii sufera ca m-am transformat intr-un dictator. nu ma mai plac nici eu. pentru a ma elibera - intr-o forma exagerata recunosc - scriu o scrisoare de sinucidere. oameni cu suflet, ma salveaza, incearca sa-mi arate "cine sunt". ii cred, desi nu vad nimic. sunt oarba.

decembrie: in viata mea, apar - datorita scrisorii mele nebune - oameni minunati. le multumesc, ii imbratisez, le zambesc, si le spun in fata, ca da, mi-e frica. omul care mi-a folosit visele pentru a-si bate joc, da, mi-a schimbat traiectoria vietii (sper ca dupa plaoie, ger, furtuna din viata mea sa rasara un soare stralucitor), mi-a inoculat teama de oameni, de intuneric (nu le-am avut; sau poate in copilarie doar). sarbatorile de iarna, mi-au adus daruri la care nu aveam puterea sa visez: bilet la concert Demis Roussos; carti; notebook; stilou si pixuri pentru colectie; agenda pentru vise; calendar pentru anul 2011 foarte incarcat ce ma asteapta; prieteni noi; haine; magie; povesti scrise cu drag in aceste zile. alte visuri care sper sa prinda contur; odihna; timp petrecut cu fetele mele - meritau atentie, caci mereu le abandonam pentru a face pe "Catwoman" sau pentru a ma ocupa de evolutia mea. mereu tanjeau dupa mine. am realizat - sper sa nu fie prea tarziu - ca nimeni, niciodata nu ma va iubi cum stiu ele sa o faca. e vacanta si le dedic timp si dragoste si imbratisari in fiecare zi, si le cer permisiunea sa ma lase sa vad si alti oameni.


un an frumos per total. au fost piese de teatru, filme, carti... care mi-au uns sufletul.
am cunoscut oameni cu o contribuite importanta in evolutia mea ca om; oameni care mi-au intins o mana sa ma ridic si nu s-au speriat ca ii pot murdari cu noroiul care era la acel moment pe mine. oameni care au vazut ceva (ei stiu ce, eu inca sunt oarba) in mine. [ nu vreau sa dau nume, caci as fi nedreapta; cu siguranta as uita pe cineva ].

multumesc anul 2010 pentru toate lectiile pe care mi le-a oferit. am luat notite, am invatat, am crescut, si promit ( MIE IMI PROMIT) ca in 2011 sa fiu Claudia la superlativ.

11 comentarii:

Mos Craciun spunea...

Trebuie sa recunosc, te-am aflat din greseala de la scrisoarea ta din noiembrie. Nu trebuie sa fii la superlativ, nici sa ceri foarte mult de la altii. Iai as cum sunt. Unii sunt naspa "by default". Niciodata nu mi-am dorit sa fiu nici prea sus dar nici prea jos. Cu cat esti mai sus cu atat sunt caderile mai dureroase. Faci cercetare, stii clopotul lui Gauss. toti ne incadram in el. Unii in majoritate, altii in extreme. Daca am fi toti la fel ar fi o monotonie de nedescris. In 2011 iti voi spune mai multe. Cei care te-au ranit, uita-i, nu merita atentie. Da-le dilit ( delete ). Priveste jumatatea plina a paharului.

DOAR NOI spunea...

@ Mos Craciun:

Da... m-ai descoperit la fix se pare. Iau oamenii asa cum sunt. Pentru moment da, astept sa fie ca mine, sa-mi dea raspunsurile pe care le-as astepta.

Am reusit - cu greu, fir-ar sa fie - sa iert oamenii ce mi-au gresit. Si eu am ranit probail din incapatanare, rea vointa, oboseala si alte motive.

Insa, in 2011, vreau sa fiu la SUPERLATIV. Vreau sa vad cum este sa faci lucruri bune in fiecare zi, sa inveti ceva nou zinic; sa intalnesi oameni minunati la fiecare pas; sa calatoresti pentru a-ti promova munca, pentru a duce cadouri; sa te implici in proiecte care salveaza vieti.

Da..chiar vreau sa fac toate aestea si multe, multe altele. le am notate in agenda de la tine, MOs Craciun. daca te supar, ma parasesti... dar vreau sa fiu o Claudia de Neintrecut, Nemaivazut, Nemaiauzit. :)

zambete si un an cu impliniri, Mos Craciun!

Mos Craciun spunea...

Atentie : eu nu parasesc. Din cand in cand am vorba taioasa. Ma enervez greu, dat si cand am pornit sa te tii. deci nu dispar cu una cu doua. Vreau doar sa vezi partea plina a paharului. Altii poate te-au facut s-o vezi pe cea goala. Ma bucur ca ai reusit sa faci planificari in agenda. Cel mai mult m-ar bucura sa dai note si autografe cu stiloul.

Monica spunea...

heiii.....

fii tu:)

o sa ai momente cand nu vei vrea sa fii la superlativ, vei obosi...de asta iti spun FII DOAR TU INSATI...

ps. imi esti draga:D (asta ca sa te emotionezi putin:):P

karina spunea...

un an nou asa cum meriti, cu multe realizari si impliniri

DOAR NOI spunea...

@ Mos Craciun:

Promit sa sa dau autografe cu stiloul, si crede-ma ca siu ca ce spun. VOI DA AUTOGRAFE! (note oricum dau, ca vreau sau nu vreau).

@ Monica:

:) Imbratisari cu drag! Daca voi fi la superlativ asta nu inseamna ca nu sunt DOAREU. Vreau sa fiu cea mai buna in ceea ce fac, cea mai creativa, in fiecare sa fac o fapta buna, sa invat un citat sau cateva cuvinte intr-o limba straina... chestii de genul.

Vreau sa vad cum e sa ai un an intreg parte numai si numai de lucruri bune.

@ Karina:

Multumesc din suflet, draga mea!

Da, daca eu realizez castiga si altii dupa implinirile mele: copiii. Vreau sa fac multe acte caritabile daca mi se implinesc visele. :)

La multi ani minunati si tie!

Rodica spunea...

'Mos Craciun',sa fie acelasi care lasa mesaje nasoale pe bloguri?Lui Decebal,de ex...

DOAR NOI spunea...

@ Rodica:

Nu... Mos Craciun e un om minunat pe care il cunosc.

Dar sunt tot felul de ciudati si de frustrati.., am mai patit asa, cand eram la inceputul in ale bloguit-ului. :)

Rodica spunea...

Ma speriasem!
Apropo,cati Mosi Craciuni sunt? :))))))))))

broscutza spunea...

M-ai facut sa plang!! Te iubesc si CRED ca esti o persoana minunata!! Iti doresc un 2011 pe masura sufletului tau frumos!!
AA..si cred ca exista un Mos Craciun in fiecare din noi!!

DOAR NOI spunea...

@ Rodica:

Mos Craciun este unul singur... dar exista multe clone (unele dintre ele defecte.. si frustrate).

@ Broscutza:

Nu am vrut sa plangi... nu vreau sa existe lacrimi decat de Fericire. Asa a fost anul meu 2010. Si crede-ma ca fost 95% super frumos si bun. Si eu TE IUBESC... si vreau sa arat MMINUNEA DIN SUFLETUL MEU (nu doar sa iti dau dreptate - ha ha ha). 2011 asta fac: MAGIE si fapte MINUNATE.

Te imbratisez cu mare, mare, enorm si nespus drag si dooooooooooooooooooooooor nemarginit!