dimineata cu ploaie rece si frig de iti ingheata si speranta in gandul ce duce spre vis. ceasul suna din 10 in 10 minute. as vrea sa renunt, sa nu merg azi la miting. cu greu, ma urnesc.
altii vin de la sute de km distanta, iar eu, la o aruncatura de băţ fac figuri.
ajunsa in cancelarie sunt sunata de o prietena, profesoara la un liceu. ma intreaba daca am trimis mesaje la Realitatea Tv.
-nu, sigur ca nu... stii ca nu sunt genul sa ma bag "in fata".
- iti apare numele mare pe ecran, iar cuvintele seamana cu cele folosite de tine.
ideea ma amuza putin, dar realizez ca cineva cunoscut, a preluat din scrierile mele de pe blog - clar cineva care-mi stie numele complet - si le-a trimis.
sunt suparata... nu e corect... nu e frumos...
oricum, cine a facut asta, stiu sigur ca va fi pedepsit. (da, ca voi ajunge candva ministrul educatiei, asta e altceva - ha ha ha).
dupa miting... voiam sa ma incalzesc (picoarele imi erau sloi, mainile bogna, articulatiile se miscau intr-un ritm ametitor). am pornit la un shopping imaginar. (priveste si nu atinge, asa se traduce acest tip de shopping). mi-am zis ca, din banii de dirigentie, imi voi lua o frumoasa rochita. hai, imi calc pe mandrie si ii fac un masaj de revigoare si trezire la realitate domnului Funeriu, si imi cupar si acea pereche de cizme, care dintr-un salariu decent, oricine si-ar permite-o. hai, imi calc si pe demnitatea din stanga, si o ajut pe dna Udrea sa dea cu mopul si imi cumpar si paltonul elegant si tineresc.
ma intreb ca netoata, daca nu port acum, cand sunt tanara si slaba, cand sa port? (ahh... ce-as plange... dar stiu ca lucrurile se vor schimba in excelent si pentru mine).
ce viata! frumoasa, dar nedreapta. noroc ca stiu sa ma bucur de ea... ca imi gasesc surse de imbogatire sufleteasca.... o galerie de arta, o librarie, acum festival de film cu intrare libera, maine seara o lansare de carte... si ies, ma bucur de ceva care-mi ajuta sinapsele si imi mangaie sufletul....
altii vin de la sute de km distanta, iar eu, la o aruncatura de băţ fac figuri.
ajunsa in cancelarie sunt sunata de o prietena, profesoara la un liceu. ma intreaba daca am trimis mesaje la Realitatea Tv.
-nu, sigur ca nu... stii ca nu sunt genul sa ma bag "in fata".
- iti apare numele mare pe ecran, iar cuvintele seamana cu cele folosite de tine.
ideea ma amuza putin, dar realizez ca cineva cunoscut, a preluat din scrierile mele de pe blog - clar cineva care-mi stie numele complet - si le-a trimis.
sunt suparata... nu e corect... nu e frumos...
oricum, cine a facut asta, stiu sigur ca va fi pedepsit. (da, ca voi ajunge candva ministrul educatiei, asta e altceva - ha ha ha).
dupa miting... voiam sa ma incalzesc (picoarele imi erau sloi, mainile bogna, articulatiile se miscau intr-un ritm ametitor). am pornit la un shopping imaginar. (priveste si nu atinge, asa se traduce acest tip de shopping). mi-am zis ca, din banii de dirigentie, imi voi lua o frumoasa rochita. hai, imi calc pe mandrie si ii fac un masaj de revigoare si trezire la realitate domnului Funeriu, si imi cupar si acea pereche de cizme, care dintr-un salariu decent, oricine si-ar permite-o. hai, imi calc si pe demnitatea din stanga, si o ajut pe dna Udrea sa dea cu mopul si imi cumpar si paltonul elegant si tineresc.
ma intreb ca netoata, daca nu port acum, cand sunt tanara si slaba, cand sa port? (ahh... ce-as plange... dar stiu ca lucrurile se vor schimba in excelent si pentru mine).
ce viata! frumoasa, dar nedreapta. noroc ca stiu sa ma bucur de ea... ca imi gasesc surse de imbogatire sufleteasca.... o galerie de arta, o librarie, acum festival de film cu intrare libera, maine seara o lansare de carte... si ies, ma bucur de ceva care-mi ajuta sinapsele si imi mangaie sufletul....
8 comentarii:
Dna Udrea este una dintre persoanele in jurul careia s-au creat niste povesti ce nu fac bine in nici un fel.
Oamenii neseriosi fac parte din viata noastra, fara ei nu i-am putea aprecia pe cei seriosi...
Oamenii neserioasi i-au dat numele de Tlaloc, poate ar fi vrut sa i se spuna ...
@Adi:
Da.. poate e adevarat... pe mine ma amuza ca e foarte sexy tot timpul... :))
@Tlaloc:
Posibil sa fie ca tine...
Eu nu am nevoie de reclama... daca vreau mi-o fac singura!
Ganduri senine si voie buna!
Invata-ma si pe mine cum sa ma supar pe cineva care ma admira. Nu ca ar exista acea persoana, dar cand va exista sa fiu pregatit. :))
Eu nu inteleg cum ar putea seriosii sa se joace cu viata si sa se bucure cu adevarat (in afara bucuriei administrative de a vedea vietile oamenilor ca procente) de
-zambete
-ganduri calde
-momente magice
-frunze de toamna
si tot ce-ti mai doresc, cu drag!
@Mihai:
Crezi ca acela care mi-a folosit numele si cuvintele pentru a le da pe pos, ma "admira"?
Ha ha ha... da, eu sunt totusi o serioasa care se joaca cu zambetele... :)
@MIhai:
Multumesc enorm de mult pentru "cadouri".... :)
Am fost pe 22 septembrie la miting...Un drum de 800 de km dus-intors. A fost greu, a fost umilitor...(zicea un coleg de al tau: "...e umilitor ce suportam"; are dreptate...). Am inghitit gazele lor...Ce mai contau pe langa ce inghitim zilnic...Eram pregatita si pentru 5 octombrie, dar n-a fost sa fie ( ma lupt cu morile de vant sa-mi castig un drept furat dintr-o razbunare personal...). Poate reusesc la mitingul cel mare, desi nu in mitinguri sta rezolvarea problemelor noastre...Umilitor...Lasi familie, lasi copii, lasi prescolari, lasi elevi si te duci la miting...U M I L I T O R...
@Carmen:
exact.. umilitor... cumplit... nici nu vreau sa ma mai gandesc!
Trimiteți un comentariu