cercul copilariei si al dragostei

iti amintesti iubite cercurile acelea colorate din copilaria noastra saracacioasa?
l-am gasit pe al nostru in podul casei vechi. ce fericiti eram iubire!
cat ne-am straduit pana am invatat sa folosim cercul. mereu imi spuneai sa iti privesc ochii, altfel cercul va cadea de pe coapsele noastre ce se unduiau in acelasi sens. Doamne! Ochii tai atat de negri ma fascinau... era ca si cum coboram in minele cu aur ale pamantului. cand ti-am atins sufletul, si am vazut franjurile sale, am crezut ca nu vei mai exista mult in preajma mea. apoi, am observat un fascicol de lumina, si am inteles ca vei fi al meu.
viata ne-a separat. nicicand nu am crezut ca ne vom mai revedea ca adulti... nicicand nu am crezut ca viata ne va fi asa colorata si vie si deschisa catre noi orizonturi! nicicand nu am visat sa intalnesc un om alaturi de care sa evoluez!

te invit la un nou joc cu cercul colorat... da, colorat precum dragostea noastra verde in miez de toamna aramie, magica si friguroasa, cu paturi de frunze si capite de fan.
hai iubire, prinde-ma si strange-ma in bratele tale, si incalzeste-ma cu sarutari patimase si lasa veselia sa ne zburde in plete!