joi, septembrie 16

Bucurii neasteptate


Asa aratau spaimele si temerile si nemultumirile si dezamagirile si tristetile si gandurile negre… un nor vijelios, care s-a risipit incet-incet, dar sigur.

Azi, viata mi-a oferit o frumoasa lectie de a trai. Bucuriile au rasarit vesele si pline si numeroase incat nu-mi venea a crede. Le priveam, le atingeam pe fiecare, crezand ca se vor sparge ca un balon de sapun.

Stiti ca ma plangeam ca am noua ore si ca sunt singura?! Nu, nu sunt singura. Ajunsa la scoala din Giulesti, cunosc o profesoara zambitoare, dedicata, doctoranda si ea. Zambesc! Este ca imaginea mea in oglinda. Este o mama asa cum imi doresc sa fiu candva! Imi spune – fara a-i demasca dorinta mea nebuna de a fi mama – ca timpul le rezolva pe toate, iar atunci cand renunti la disperare, visele in care crezi se indeplinesc. Ea a predat la scoala unde am eu acum restul de ore. Am discutat despre oamenii deosebiti pe care viata ni i-a scos in cale. Am zambit cand am aflat ca si ea, tot joia, are 9 ore.

Am avut doua ore la care am putut face biologie la nivel superior. Nu-mi venea acrede ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu ei, ca dupa atata chin si dezamagire vorbesc aceeasi limba cu elevii. Wooow… minune! Primesc o propunere din partea lor: “doamna, mergem si noi in parc sa adunam gunoaie?” “da, mergem!" N-am mai intalnit de mult elevi pasionati de carte. AZI, M-AM SIMTIT UTILA, FERICITA, MODEL.

Cei de a V-a sunt superbi! Fascinati de ceea ce vom invata, de caietele tip, de faptul ca vom desena. Sunt un amalgam de natii si de frumuseti originale. Elevi cu cei mai frumosi ochi din cati am vazut in viata mea – un albastru – cenusiu superb; eleva mulatru, zambet larg, inteligenta vie… culta si cu bun simt (asta se datoreaza faptului ca imi doresc copii mulatri? – ha ha ha; posibil sa fie un semn; e prima data in cariera mea).

Toate astea se intampla pe fondul unei stari sufletesti bune, unde imi doresc sa fiu calma sis a ma implic mai mult si sa fac lectii frumoase,interesante, atractive, altfel decat pana acum. Anul trecut nu am fost in forma maxima… insa acum am alt tonus si se pare ca transmit mai mult si primesc mai mult, mai bun.

Primesc bucuriile din toate partile, dar nu le mai exprim… sa nu mai deranjez oamenii morocanosi din jurul meu… sa ii las sa hiberneze in liniste…

Bucurii neasteptate tuturor!

6 comentarii:

darry.anna spunea...

Ma bucur pentru bucuria ta si te rog mult sa te manifesti aici caci pentru mine si prietenii tai de aici e benefica.
|Ah! pe morocanosi i-as trimite la Polul Nord, nu-i baga in seama, daca poti:)

Ganduri bune si imbratisari prietenesti!

DoarEu spunea...

@Darry:

Multumesc mult, draga prietena!

Voi incerca sa fiu mai discreta in manifestarea bucuriei...

Zambet, pupici voiosi, imbratisati optimiste!

INCERTITUDINI spunea...

Ce frumos îți râde chipul!!
Zile și nopți frumoase îți doresc!

DoarEu spunea...

@Incertitudini:
Se vede, nu? Multumesc din suflet!

O toamna bogata in dorinte implinite si bucurii iti doresc din tot sufletul.

Iuliana spunea...

Bucura-te si exprima-te! Nu ai de ce sa fii discreta in manifestarea bucuriei! Firea ta este de a imparti si cu altii bunele si relele din viata ta, asa ca nu vad de ce ar trebui sa te schimbi, sa te retii pentru niste oameni care nu se pot bucura de bucuria ta, sau pentru niste oameni invidiosi...

Week-end minunat sa ai! :)

DoarEu spunea...

@Iuliana:

Draga mea draga,
Asa am sa fac promit!
Weekend superb si tie!