tristeti si bucurii...

a fost - nu, nu odata ca niciodata - ci, un weekend cu teatru Masca in aer liber (am fost prezenta bineinteles; as manca teatru pe paine daca s-ar putea), cu prieteni si plimbari prin parcuri bucurestene (refacute de primarii de sectoare).

azi, dupa o dimineata la scoala si discutii despre salariile mizere si mii de intrebari daca mai predam sau nu, daca plecam din tara sau nu, incotro s-o apucam si ce sa mai facem pentru un ban cinstit - e umilitor dupa atata scoala sa ai un astfel de salariu (totusi formezi oameni) - am primit pe mail, de la redactora ziarului "Lumina Copiilor" o continuare a povestii "Furtuna si ingerii". Am zambit, m-am bucurat ca povestile ajung la copii, si, mai exista copii care scriu. Felicitari Laurentiu!

Numele meu este Laurentiu si am 11 ani. Locuiesc in orasul Sacele din judetul Brasov. Va trimit continuarea povestii din ziarul Lumina, numarul din 22 august 2010.

Îngerii au pornit spre Dumnezeu să-I ceară sfat. Întâi au trecut pe lângă nişte stele lucitoare, care le dădură câte o lopată fiecăruia. Apoi s-au intâlnit cu luna, care aflând necazul oamenilor din cauza furtunii le-a zis:

- N-am nimic mai bun pentru voi decât un sfat: săpaţi cu lopeţile de la surorile mele în norul multicolor şi aruncaţi puful norului peste tot prin lume, şi totul o să fie bine.

Îngeraşii au mers mai departe până au ajuns la grădina Raiului. Acolo totul era colorat. Au intrat într-o curte mare şi parfumată de mirosul fructelor şi al florilor. Au pătruns apoi într-un palat imens de alabastru cu uşi de argint şi acoperişul de aur. Îngerii s-au sfătuit cu Dumnezeu, propunându-I şi ideea lunii, cu care El a fost de acord. Îngerii şi-au chemat nişte ajutoare care au despărţit norul în mai mulţi norişori, pe care i-au împrăştiat prin toată lumea. După aceea, fiecare a luat câte o lopată în mână şi a început să sape în nor, aruncând puful norului colorat prin toată lumea. Puful, fiind uşor, a plutit prin aer până ce s-a aşezat pe toate lucrurile lumii, redându-le culoarea pe care o avuseseră mai înainte. Ba chiar mai mult, le dădu o culoare mai vie, şi toate străluceau de parcă ar fi fost noi.

În dimineaţa următoare, toată lumea era afară jucându-se, alergând şi dansând prin puful colorat. Toţi copiii din cartier construiră un om ca de zăpadă din puful multicolor. Rareş însă nu ieşi afară. De ce? Pentru că el Îl rugase pe Dumnezeu şi pe îngerii Săi să readucă culorile lumii. Iar pentru orice rugăminte împlinită trebuie adusă şi o mulţumire. Aşa că Rareş nu ieşi afară pentru că voia să le mulţumească îngerilor şi lui Dumnezeu pentru împlinirea rugăminţii lui.